Cred că lăuntric ne asemănăm unor melci care îşi poartă cu ei locuinţa peste tot, până la capăt. Aşa se explică de ce atunci când casa copilăriei (pentru mine, anume, casa bunicii) dispare din câmpul vizual, pierzându-şi la un moment dat consistenţa materială, ea se retrage din afară înăuntru. Se […]
Mă întrebam în vis de ce se chinuie savanţii să inventeze aparate complicate ca să zboare, când ar putea să se înalţe prin ei înşişi, aşa cum o făceam atunci. Pluteam cu umerii-nainte, cu mâinile lipite strâns de trup, dar brusc mă lepădasem de materie şi devenisem zborul pur care […]
Fotografia nu este o reproducere plată a realităţii, ci un efort de a o regândi şi reformula. Tunelul fotografic este calea de acces către această lume care se naşte, odată cu întâlnirea dintre ochi şi spaţiul pe care îl explorează. Ți-aș scrie Ce mult mi-ai lipsit când dansul iubirii s-a […]
Sunt experienţe pe care le trăieşti numai în vis. Mintea, eliberată în somn de limite, descoperă cum timpul se-ntoarce în meandre. Clipa devine brusc o împletire de căi sosind de pretutindeni, făcând prezent ce nu mai e pe lume. Aşa, de pildă, la ceva vreme după ce bunica mea s-a […]
Borges s-ar fi putut naşte doar în acest loc miraculos şi îndepărtat al Americii hispanofone care este Argentina. În literatura lui se simte suflul unui pământ nutrit de sevele europene, dar totuşi străin. Erudiţia lui este similară celei pe care înfăţişează orice erudit occidental, dar în ea se simte trufia […]
Intenţia mea este să comentez versurile cele mai patetice pe care literatura le-a izvodit vreodată. Sînt cele din cîntul XXXI al Paradisului şi, cu toate că sînt celebre, nimeni nu pare a fi desluşit chinul ce zace în ele, nimeni nu le-a ascultat în întregime. Este foarte adevărat că tragica […]
De-a lungul vieţii, noaptea mi-a adus în somn imagini felurite ale mării. Prezenţa ei, în plin uscat al minţii, e semnul libertăţii care vine să-mi dezrobească sufletul pentru o clipă. În tinereţe, am visat odată că apa năvălea în pragul casei, chemată de un dor lăuntric şi dacă îi strigam […]
Scrisul fără ţintă e ca somnul nevegheat. Dacă mergi la întâmplare aşteptând ca drumul, pe care îţi porţi paşii creionului, să te ducă singur spre un anume sens, te trezeşti pe nesimţite pe muchia neantului. E o experienţă prin care poţi descoperi forţa malefică a libertăţii. Am vrut şi eu […]
Să nu ai « nimic » nu e chiar cel mai tragic lucru. Ţi se ia totul, şi pentru o clipă ești un actor în pielea goală pe o scenă fără decoruri. Dar ştii bine că peste cinci minute poate să pice de undeva un scaun, şi o să te […]
Realismul magic al lui Alejo Carpentier este încercarea de a imagina o formulă prin care naraţiunea să capteze sunetele noii lumi. După cum este şi maniera prin intermediul căreia o raţiune metisă şi anti- carteziană să se poată exprima,punând ordine în cărămizile unui univers care nu se mai supune legilor […]
