Dă-mi crucea ta ! A mea e și mai grea . Zicea deunăzi în tramvai un om. Eram de față . Băteau din aripi vorbele lor . Soarele cădea pe umerii fiecăruia. Se-nghionteau. Se-auzeau sudalme. În spatele lor , Vedeam cum timpul adăsta impasibil. Soarele stătea pe banchetă. Am scăpat […]
delfinul e treaz, delfinul e un sihastru, securea a fost îngropată, am scăpat de dezastru, cui să îi scriu? vouă. dar ce vă pot spune vouă? azi a plouat cu un cuţit albastru care a tăiat a tăiat în carnea străzilor, apele au adunat morţii ploaia a transformat piaţa în […]
Între mărcile succesului trebuie menţionată, pe lângă volumele şi discurile omagiale, fixarea unei plăci cu numele lui Cohen la intrarea în Hotelul Chelsea, din New York. Era un elogiu adus anilor zbuciumaţ i ai începutului, dar şi faptului că printre celebrităţile care beneficiau de gratitudinea proprietarilor – scriitorii Dylan Thomas, […]
atâta furie în tine, atâta ură încleştată în oase. îmi ceri un răspuns, însă eu ţi le-am dat deja pe toate. un motiv în plus pentru ca furia ta să crească, să se întindă, plagă, peste tot ce a fost poveste, sau vis, sau întâmplare. nimic în schimb, nici o […]
Totul era păpădie: străzi, valsuri, confort, străzi, cânepă şi enoriaşi. Doamnele, plimbându-şi căţeii, ce păpădie vrednică de doamne erau! Până şi Monica de păpădie era o neadulteră doamnă de păpădie! Ne uitam la soare, la lună, cu ochii pârguiţi ai păpădiei în solemne duhalme. Am luat plâns în întreţinere, […]
salcia cântă, povestea mea se duce spre cer odată cu vântul. mi-ar fi plăcut să nu povesteşti nimănui să rămân închisă în clepsidra de sticlă şi să mă răstorn din când în când, singură, spunându-mi istoria în gând. mi-ar fi plăcut, dar trestia cântă.
Am publicat în vara lui 2014, în cadrul rubricii de faţă, un articol despre Harper Lee, scris din perspectiva a ceea ce mi se părea a fi o nedreptate: neincluderea ei în The New Literary History of America, editată de Greil Marcus şi Werner Sollors. Puneam omisiunea pe seama idiosincrasiilor […]
