Un înger, într-o searã

“Ce cauţi?” m-a-ntrebat
Un înger, într-o searã,
Vãzând cum scotoceam
Prin rafturi şi sertare.

“Mã tem cã am uitat,
Dar dacã l-aş gãsi
Ştiu cã l-aş recunoaşte”,
I-am spus dupã o vreme.

“Era ceva ascuns,
Pierdut, trãit în vis?”
Vru îngerul atunci
Sã-mi descâlceascã mintea.

“Este în preajma mea
Şi totuşi pare-absent,
Ca umbra care ia
Încet locul luminii”.

“Sã fie oare timpul
Închis în cãrţi, în poze,
În florile presate,
În vechi bijuterii,
Pe care-ai vrea sã-l depeni?”
M-a cercetat din nou
Scormonitorul înger.

“Nu de trecut mi-e dor,
Ci de ce va sã vinã”,
Am murmurat, scãpând
Din mâini tot mãrunţişul.

“Simţi înãuntrul tãu
De negânditul care
Deodatã te-a aflat?”
Şopti el deschizându-şi
Aripile în zâmbet.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *