Unii scriitori ies din penumbrele trecutului şi iau locul celor care pânã mai adineauri se aflau în luminile rampei. Unele cãrţi se demodeazã, deoarece lumea pe care au cuprins-o devine de neînţeles ori nu mai prezintã nici o atracţie pentru cei de azi. Ori viziunea lor pare copilãroasã timpurile dezvrãjite pe care le trãim. Rãsfoim în grabã paginile, uitându-ne la ele ca la veşmintele vechi din vitrinele unui muzeu de costume. Unele ne plac, dar nu le-am încerca, deoarece nu avem unde sã ne arãtãm în ele, poate numai la un bal mascat, dar şi acest tip de divertisment e de domeniul istoriei. Şi totuşi, la o privire mai atentã, se întâmplã sã descoperim cã materialele din care erau croite acele straie anume au dispãrut din comerţ, cã durabilitatea lor incredibilã nu se comparã cu unele improvizaţii ale texturilor prezente. Frazele învãluitoare şi dichisite, ritmul elegant al paragrafelor din scrierile de altãdatã au cedat locul nuditãţii, exhibãrii viscerale şi vitezei generatoare de sincope. Tihna lecturii, perceputã odinioarã ca o vacanţã a sufletului cititor, se pierde, fiind înlocuitã cu înghiţitul pe nemestecate al cãrţilor consumate în sãlile de aşteptare, în metrou, în tren, în avion. Am trecut de la fast-food la fast-reading.
Ceea ce ne poate însã salva din ameţitorul vârtej al cotidianului sunt totuşi câteva volume din bibliotecile rãmase, volume aparţinând unei autoare la care vã invit sã ne întoarcem ca la un rai pierdut şi regãsit. Vã propun sã o redescoperim pe Ştefana Velisar Teodoreanu, o romancierã şi o memorialistã de talent, pe care am avut privilegiul sã o cunosc şi sã mã adopte în cercul ei de prietene, încã de pe vremea când eram copil. Ascultând-o, pe când îşi povestea apropiaţilor ei amintirile, pãşeam fermecatã într-un ţinut în care timpul nu mai era mãsurat de ceasornice, întâmplãrile şi întâlnirile dintre oameni se petreceau sub semnul unor ceremonii dãtãtoare de sens şi de certitudini. În camera ei de primire, cu parfum de levãnţicã, înconjuratã de tablouri şi mobile pline de energia trecutului, respiram libertatea, evadând din perimetrul prezentului precar. Acum îmi dau seama cã memoria poate fi o fereastrã pe care o deschizi, când simţi cã rãmâi fãrã aer.
Dintre romanele Ştefanei Velisar Teodoreanu cele mai dragi îmi sunt Calendarul vechi, apãrut în 1939, Cloşca cu pui, din 1943 şi Acasã, din 1944, reeditat în 1972, iar Ursitul, cartea ei de amintiri din 1970, îmi este cea mai iubitã, fiindcã i-am ascultat depãnarea înainte de a fi scrisã. Cine citeşte acum prozele acestei autoare uitate va avea bucuria sã se simtã ocrotit de atmosfera unei lumi calde şi statornice, în care valorile familiei şi virtuţile prieteniei erau la mare preţ. La prima vedere, ambianţa, interioarele, personajele şi dramele lor pot pãrea idilice, felul în care e pusã în scenã acţiunea – poate un pic prea decorativ, dar încântãtor este pitorescul acelui stil de viaţã şi prospeţimea trãirilor evocate nu s-a stins.
Câtã nevoie avem de rãcoarea şi de aleanul oferit de Ştefana Velisar Teodoreanu, de oaza ei de stabilitate, azi, în arşiţa teribilelor vremuri în care ne fuge pãmântul de sub picioare!
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Un gest generos de recuperare snunui scriitor demult uitat .Monica Pillat e mânatâ de dorința de a aduce la lumina zilei oameni, fapte , gesturi adesea aparent lipsite de importantă, in fond însă pline de semnificație. Ea știe sa găsească cu in simț special licărul de lumină in masa întunecată de uitate, e aici multă finețe de spirit si mai ales bunătate. I se cuvin mulțumirile si recunoștință noastră cu supra de măsură.
Un gest generos de recuperare s unui scriitor demult uitat .Monica Pillat e mânatâ de dorința de a aduce la lumina zilei oameni, fapte , gesturi adesea aparent lipsite de importantă, in fond însă pline de semnificație. Ea știe sa găsească cu in simț special licărul de lumină in masa întunecată de uitate, e aici multă finețe de spirit si mai ales bunătate. I se cuvin mulțumirile si recunoștință noastră cu supra de măsură.