Un singur acord, e drept, scris de Schumann, dar mă rog, un simplu accord, o atingere unică a clapelor şi memoria reverberează sau poate nu memoria ci încărcătura emoţională cu care primavera îşi face apariţia Traumerei! Degeaba încerc să-i zic altfel: reverie, visare romantică, alunecare în fantezie, trăiri abstract emotive…. […]
-impresie- Motto: “Ce buruieni albastre creşteau în curtea noastrã câţi meri cu floare-amară mi se-ncurcau în sânge cânta cu-n spin în talpă o pasăre măiastră şi veşnic primăvară a fost şi nu mai plânge….” Lelia .Munteanu. Livada ar trebui să fie mai îngrijită, pământul ăsta bătătorit acum […]
“Pelicanul albastru, zicea bunicu’, plutea la un loc cu lebedele alea de le-ai văzut tu după ce ţi-a zis tată-tu să-l asculţi pe Tchaikovsky. Se plimba aşa printre raţele lui Izmanã, că el era singurul care avea o sumă, mumă-ta a batrână n-avea decât una, ce i-o fi venit să […]
“Smoking, swearing, kicking stone….” (country song) Mi se năzare, din când în când, aşa, un dialog absurd, o patetică intervenţie în frămîntările din care storc replici, de cele mai multe ori seci, nedefinite, căznite de sângele încălzit sub presiunea nervilor violaţi de tâmpeniile zilnice, rareori poate, inspirate de […]
Numai titlul e cel care se referă la Faulkner şi şi acolo parţial pentru că, sigur, e luat din “ The Hamlet” (unul din romanele trilogiaei sale -“The Hamlet, The Town, The Mansion) dar transferat într-o povestioară încropită din vreo trei scrieri faulkneriene( mai de tinereţe) de către Irving Ravetch […]
Motto: “A good actor must never be în love with anyone but himself.” (Jean Anouilh) Mi-ar fi plăcut să-l văd în Hamlet dar l-a interpretat în ’63 la Naţional Theatre şi London era -atunci- imaginea spectrală a istoriei şi atât. Îi văzusem privirea albastră într-un Paris Match, cred, răsfoit de […]
– Crezi tu că e important? – Crezi că nu e? – Truc vechi – răspusul cu o întrebare – de ce te mai strădui? Oricum greşala e a mea; cine mă pune să întreb? Desenez, schiţez, de fapt şi constat că nimic nu merge, linii cretine, las’că sunt în […]
Vaca priponită de linia de-naltă e o anomalie. Şi ce? Parcă e singura? Da! Da’ e periculos, biata vită poate fi electrocutată! Aiuirea, stă acolo ca într-un ţarc, lanţul e lung, iarbă destulă, trebuie gândit pozitiv, ce dracu’! Sigur trebuie gândit pozitiv? Motivaţia negaţiei e surpriza, surpriza aia ca o […]
„Words should be wind or water or thunder”(J.S. 1962) Romanul lui John Steinbeck, bineînţeles, cartea aceea ultima despre care eu cred că poate fi considerată epitaf al gândirii ajunsă la maturitatea nuanţării, poate a înţelegerii care face şi desface discontent-ul vieţii, romanul definitiv al unei călătorii (încoronată cu Premiul Nobel […]
Am găsit la Eugen O’Neall, dramaturgul shakespeareian al Americii o metaforică interpretare a condiţiei umane filtrată, evident, prin gândirea şi poate chiar atitudinea de excepţie a creatorului de artă şi care ne permite-intuitiv-intrarea într-un univers anume, diferenţial: „Life is for each man a solitary cell whose walls are mirrors” . […]
