Am intrat de ceva timp în secolul XXI. Ce-ar mai fi de spus acum? Ne mai şochează ceva? Mai putem distinge în jurul nostru forme rigide şi clar delimitate? Mai poate schimba vreun text sau oricare altă „urmă” umană modul nostru de-a vedea lumea? Dar mai există o perspectivă unitară […]
Modernismul e plasabil de către specialiştii în istoria paradigmelor de gândire în variate perioade. Filosofic vorbind, modernitatea debuteaza cu revoluţia copernicană (sec. al XV-lea) sau cu raţionalismul descartian (sec. al XVII-lea) şi se complică prin nihilismul de tip Nietzsche (sec. al XIX-lea). În literatură, modernitatea se deschide cu anticlasicismul romantic […]
Gândirea modernă, determinată de hermeneutica relativistă şi mai ales de abordarea concurenţială a paradigmelor teoretice, a privit mitul ca pe orice altă filosofemă umană. El nu mai reprezintă o etapă depăşită a minţii umane, ci o perspectivă strict contextualizată asupra lumii, cu aceeaşi echivalenţă epistemologică precum oricare altă concepţie. Dincolo […]
În Biserica Ortodoxă, liturghia e considerată cea mai importantă slujbă publică. În dimensiunea ei mistică, ea e o repetare a Cinei de Taină din joia prinderii lui Iisus (cu evenimentul central al transformării pâinii şi a vinului în Trup şi Sânge, aşa cum însuşi Iisus l-a întemeiat în faţa ucenicilor), […]
De obicei, denumim „lectură” parcurgerea unui text aparţinând culturii umaniste sau a unei cărţi de un anumit gen literar (poliţistă, aventură, dragoste etc.). Cunoaştem cu toţii încă din şcoală „listele de lecturi”, adică suma minimală a cărţilor de literatură pe un an de studiu. Mai târziu, ca studenţi, cercetători sau […]
Arta nu este deloc o valoare absolut autonomă, cum susţin cei mai mulţi esteticieni. Mai bine-zis, este doar dintr-un punct de vedere ultramodern autonomă şi antipragmatică, pentru că valoarea artistică include, diacronic, şi categorii de valori aparent extraestetice. Autonomizarea artei este un proces care survine târziu, după Renaştere, iar modernitatea, […]
Obişnuiţi să ne celebrăm festivist autorii „la data de” şi să tot lipim etichete scorojite, uităm să dublăm, măcar, funeraliile cu ceva campanii de lectură. „Poet naţional” e cea mai des folosită etichetă în ce-l priveşte pe Mihai Eminescu, dar sunt rare cazurile în care, în afară de menţiuni biografice […]
Moartea îngrozitoare şi misterioasă a lui Ioan Petru Culianu, în mai 1991, a lăsat până astăzi enigme greu de dezlegat. Împuşcat în cap, dintr-o cabină alăturată, în toaleta universităţii americane la care preda, victima a lăsat impresia că era parte a unui ritual nebulos, din care numai aşa putea scăpa. […]
Pliniu cel Bătrân ne spune că, în secolul IV î.H., Policlet din Sycion ar fi făcut nişte statui de adolescenţi ce ar fi devenit, pentru multă vreme, modele ale sculpturii figurative din Grecia antică. Proporţia, simetria şi armonia formelor corporale ale atleţilor lui Policlet ar fi dat ceea ce s-a […]
E deja un lucru ştiut: într-atât e de monotonă lirica lui Bacovia, într-atât e de redundantă şi de consecventă în puţinătatea instrumentelor expresive, încât toate volumele ulterioare celui de debut Plumb (1916) nu par decât o prelungire a acestuia. De-a lungul a aproape jumătate de veac de poezie, până la […]
