Mai întâi a fost un șoc radiofonic personal. Mă obișnuisem, de ani de zile, în fiecare duminică, la douăsprezece, să ascult pe Radio Cultural, emisiunea doamnei Teodora Stanciu și a domnului Constantin-Cristian Bleotu. Era susținută alternativ, în mod diferit (difereau selecțiile autorilor, ale ”vocilor”, mai precis, difereau intensitățile polemice și țintele predilecte ale comentariilor), dar de fiecare dată profesionist. Vocile lor inconfundabile și prezențele salutar-complementare îmi dădeau senzația că încă e importantă literatura și că, într-o lume a uniformizării platitudinii și a agoniei lecturii, e posibil un reviriment al spiritului, în formele lui consacrate. De la un moment dat încolo, în vara asta, de la începutul lui iulie, mai precis, emisiunea a încetat, înlocuită cu altceva, cu teatru de comedie, la microfon, dacă nu mă înșel. Am crezut că e o vacanță temporară și am continuat să stau lângă aparatul de radio în fiecare duminică. Șocul a devenit îngrijorare. Am observat că pauza s-a prelungit nedeterminat și am aflat neoficial, apoi, că emisiunea se va relansa, probabil, la toamnă, cu un alt format și, cel mai probabil, cu alți redactori. Cum se face, de obicei, în asemenea cazuri. Din start, o vară plină de evenimente literare a fost lăsată fără ecou radiofonic, iar literatura, în nucleul ei hertzian tare, a fost îndepărtată, fără vreun motiv susținut. Sunt sigur că o mulțime de ascultători fideli, asemenea mie, au rămas cu un gol.
Nu știu care e mobilul real al acestei schimbări, nu știu dacă se va relua emisiunea și nu știu dacă decizia conducerii Radioului Național are vreo legătură directă cu redactorii ei și cu felul lor de-a ne conecta la pulsul literaturii. Dar vreau să spun din start: această emisiune trebuie să rămână, așa cum era, între puținele lucruri bine făcute care trebuie să rămână, în mass-media culturală autohtonă! Teodora Stanciu, Constantin-Cristian Bleotu și ceilalți membri ai redacției literare radio trebuie lăsați să-și facă treaba! Nu mai vreau să asist la încă o hotărâre arbitrară și catastrofală pentru publicul iubitor de cultură, după desființarea TVR Cultural și după tot ce s-a întâmplat la ICR, în urma schimbării prea binecunoscute! S-ar putea să nu fie un public atât de mic precum se crede și el e reprezentativ pentru masa critică a celor deschiși la informația culturală.
Revista literară radio”, inițiată de Vasile Voiculescu la finele anilor ꞌ30 ai secolului trecut, s-a numărat printre cele mai bune emisiuni de la noi, cu un rol fundamental în educația estetică și general culturală. Editorialele percutante, interviurile, rubricile stabile de poezie, de cronică, de istorie literară, de memorialistică, înregistrările proaspete de la evenimente literare din varii zone au constituit repere radiofonice de neînlocuit și au asigurat interfața audio a literaturii române contemporane. Fără să fiu un adversar al recalibrărilor și fără să minimalizez celelalte excelente producții de gen de pe aceeași frecvență, îndrăznesc să afirm că eradicarea monumentului cultural pe care l-a ridicat această emisiune, în forma ei de până acum, e un veritabil atac la prezența publică a literaturii de la noi. Prestigiul ei, dat de propriul trecut, de substanța și de realizatorii ei, îmi pare mai mult decât evident.
Un gest remarcabil de solidaritate a făcut poetul Adrian Alui Gheorghe, inițiind o petiție on line pentru menținerea emisiunii în cauză. Cei interesați o pot accesa și semna petitia.
O primă listă a semnăturilor a fost deja publicată în ultimul număr al României literare.
Sper din toată inima că voi auzi din nou, cât de curând, vocile cunoscute până acum duminica, la ora douăsprezece, pe Radio România Cultural!
