Cunosc două pelicule românești care au abordat lumea balcanică văzută ca lume ”pe dos”, fascinantă prin spectacolul marginalității arogante, prin tribulațiile absurdului dus la paroxism și prin alunecarea sinuoasă pe linia subțire dintre tragedie și comedie: capodopera lui Lucian Pintilie din 1981, De ce trag clopotele, Mitică?, și mai discretul Cuibul […]
Adrian G. Romila: Dragă Claudiu Komartin, poezia ta e puternică expresiv, toată lumea știe asta, și sună la fel când o performezi personal. Cum vezi relația între textul poetic citit și cel rostit? Textul își revelează alte esențe, când e spus? Poetul capătă o altă imagine publică, când își […]
Ca scriitor şi publicist, H.-R. Patapievici ne-a obişnuit deja cu un anumit tip de scriitură. Radiografiile exacte, conjecturile îndrăzneţe, mobilitatea interdisciplinară, spectacolul erudiţiei sunt câteva din atuurile autorului extraordinarului bildungsroman Zbor în bătaia săgeţii. Deloc lipsit de contestări (să ne amintim de scandalurile declanşate de textele din Politice sau din […]
”Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan, 1, 18). ”Făcătorul cerului și al pământului, cum să aibă un fiu, neavând soție? El a făcut toate și EL toate le cunoaște. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este […]
Textul memorialistic e întotdeauna fascinant, fiindcă pune într-o poveste coerentă fapte de viață disparate, recuperându-le într-o istorie personală, proiectată pe uriașa canava a istoriei mari. Raportul între cele două istorii e ambiguu. Pe de o parte, avem în ambele desfășurări fapte trecute, încheiate, pe de alta, e vorba de gradul […]
Cuvânt-umbrelă inventat de teoria literară postbelică a anilor 1960 (în speță, cea franceză), exploatat maximal de literatura post-modernă refractară la taxonomii, ”autoficțiunea” nu e ușor de abordat, analitic vorbind. E ea doar autobiografie certificată, e ficțiune la persoana I, e și una, și alta? Cât e mască narativă, cât e […]
Universul (pe care alţii îl numesc bibliotecă) se compune dintr-un număr nedefinit şi poate infinit de coridoare… Ca toţi oamenii Bibliotecii, în tinereţea mea am voiajat; am peregrinat în căutarea unei cărţi sau, poate, a catalogului cataloagelor; acum, când ochii mei aproape nu mai pot descifra ceea ce scriu, mă […]
Într-un posibil tratat de poetică și-ar afla un loc de onoare analiza felului în care poeţi de vocaţie au un mod anume de a scrie şi proză. Descins direct dintr-o perspectivă esenţializată de a vedea realitatea şi de-a o traduce în limbaj, poetul trece cu același sine contorsionat la prolixitatea […]
Abia în ceața dimineții de 4 decembrie 1872, nu departe de coasta Portugaliei, bătrânul Jonas Gaube Ahașver de Sângerman a găsit cu adevărat ce căuta. Prin vălătucii care se ridicau, unul câte unul, de pe oglinda întinsă ca o suprafață de sticlă turcoaz, translucidă, Mary Celeste i-a dat ocazia să […]
Când coloana mare de camioane începu să se vadă la orizont, în trâmbe de praf gros, alb-gălbui, ca un lapte murdar, oamenii știau deja cine sunt. Zvonurile despre venirea rușilor și despre nebuniile pe care le fac pe unde trec le stârniseră și frica, și imaginația. Războiul nu-i chinuise până […]
