Robert Frost
Acceptare
Când soarele istovit își aruncă razele dincolo de nori
Și peste golf apune arzând,
Niciun glas din natură nu dă fiori.
Pasările, cel putin ele știu –
se-ntunecă văzduhul, e târziu.
O pasăre pleoapa și-o închide încet
Ciripește ceva liniștit, în piept.
Un pui de pasăre rătăcit
prea departe de cuib
se prăbușește în copacul regăsit.
în sigurantă, în sfârsit!
Lăsați noaptea să rămână întunecată
pentru tot ceea ce este în inima mea.
Lăsați noaptea să fie atât de deasă
viitorul să nu-l mai pot vedea!
Lăsați-l să rămână asa!
Robert Frost (1874-1963), renumit poet și dramaturg american, născut la San Francisco, California, singurul poet căruia i-au fost decernate patru premii Pulitzer pentru poezie (1924, 1931, 1937 și 1943), precum și Medalia de Aur a Congresului (în 1960) pentru poezie. În 1961 a fost desemnat Poetul Laureat al statului Vermont. Frost a fost nominalizat de 31 de ori la Premiul Nobel pentru Literatură.
Robert Frost
Acceptance
When the spent sun throws up its rays on cloud
And goes down burning into the gulf below,
No voice in nature is heard to cry aloud
At what has happened. Birds, at least, must know
It is the change to darkness in the sky.
Murmuring something quiet in its breast,
One bird begins to close a faded eye;
Or overtaken too far from its nest,
Hurrying low above the grove, some waif
Swoops just in time to his remembered tree.
At most he thinks or twitters softly, “Safe!
Now let the night be dark for all of me.
Let the night be too dark for me to see
Into the future. Let what will be be.
