Robert Frost
Acceptare
Când soarele istovit își aruncă razele deasupra norilor
Și apune arzând peste golf,
Niciun glas din natură nu se revoltă.
Măcar pasările trebuie să știe cum
se întunecă văzduhul.
O pasăre își închide încet pleoapa
Gângurind ceva în pieptul ei liniștit.
Rătăcit deasupra dumbravei
prea departe de cuibul său
un pui de pasăre coboară la timp
în copacul său regăsit
Cel mult, ciripește: sunt în siguranță!
Lăsați noaptea să fie întunecată pentru tot ceea ce sunt.
Lăsați noaptea să fie prea neagră pentru a putea vedea
În viitor. Lăsați să fie ce-o fi.
Robert Frost (1874-1963), renumit poet și dramaturg american, născut la San Francisco, California, singurul poet căruia i-au fost decernate patru premii Pulitzer pentru poezie (1924, 1931, 1937 și 1943), precum și Medalia de Aur a Congresului (în 1960) pentru poezie. În 1961 Frost a fost numit Poet Laureat al statului Vermont. Robert Frost a fost nominalizat de 31 de ori la Premiul Nobel pentru Literatură.
Robert Frost
Acceptance
When the spent sun throws up its rays on cloud
And goes down burning into the gulf below,
No voice in nature is heard to cry aloud
At what has happened. Birds, at least, must know
It is the change to darkness in the sky.
Murmuring something quiet in its breast,
One bird begins to close a faded eye;
Or overtaken too far from its nest,
Hurrying low above the grove, some waif
Swoops just in time to his remembered tree.
At most he thinks or twitters softly, “Safe!
Now let the night be dark for all of me.
Let the night be too dark for me to see
Into the future. Let what will be be.
