Lectura ca peisaj

Vezi, scrisul e cochilia
În care sună timpul,
Întinsă, biblioteca
E-o plajă cu volume,
Venite din adâncuri,
Iar când citeşti o carte,
Copertele deschise
Sunt pânze de corăbii,
Umflate de un suflu
De dincolo de moarte;

Ies din străfund epave,
Pe literele-valuri,
Care-ţi inundă mintea…
Ce naufragiu poate
Să fie o lectură!

Cuvintele îţi pradă
Averea, ca piraţii,
Lăsându-te la capăt
Sub geamandura umbrei,
Unde îţi uiţi de nume,
De rude şi de ţintă,

Rămâne carapacea
În care-şi fac culcuşul
Făpturi fără de crustă,
Labile, ideale…

Iar dincolo de malul
Celei din urmă pagini,
Nu dai nicicum de calea
Întoarcerii acasă,
Ci singur, ca Ulise,
Mai răsfoieşti o mare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *