Războiul. Tipologie

Surprinzător, (poate și pentru că am avut mai  multe probleme cu ei și nu cu cei care ne-au dat nume căci  vorba poetului „am ieșit Roman”), războiul, etimologic ne duce la slavul razboj, cu înțelesurile  inconfundabile ucidere, jaf. 

Termenul a cunoscut o regretabilă dinamică fulminantă, după cum vom observa, fără pretenția  exhaustivității sau a unei ordini anume:

Războiul de cucerire: practicat de când e lumea… civilizată. E o  consecință a neajungerii și a lăcomiei. Unii potenți au tupeul să-l numească „de civilizare”.  

Războiul de țesut: depășit de la revoluția industrială încoace, impresionează ca piesă de muzeu. Unii tineri, în straie populare, privesc la câte o bătrână care le destăinuie secretele războiului, după care aceiași pleacă la discotecă. Firesc. Și totuși: intră în nemurire numitul război, când se țes intrigi.

Războiul economic numit și comercial: se desfășoară actualmente, cei mari ignorându-i pe cei mici, adeverindu-se ceea ce se știa demult, adică quod erat demonstrandum.  

Războiul rece: nu are conotații meteorologice dar efectele sunt mult mai neplăcute decât cele hibernale excesive. Se încheie când decid cei mari și tari, putând să revină oricând decid aceiași. 

Războiul psihologic: foarte neplăcut și mai puțin armat. Greu de evaluat numărul victimelor deoarece e o consecință a mijloacelor media având scopul de a tulbura psihic consumatorii. De remarcat – am mai subliniat – că nu trebuie să li se dea crezare cu atât mai mult cu cât au scopul declarat de a ne afecta și defecta emoțional. Tratamentul psihiatric nu pare să aibă efect nici la mediatici nici  la consumatorii creduli. 

Războiul înghețat: nu are nimic cu ghețușul, deci nu se poartă pe patinoar. Formă perversă de a continua discret un război ad libitum, cu pierderi colaterale deci nesemnificative. Dezghețul poate veni oricând se ia această decizie.

Războiul civil: de la romani încoace știm cum e. Câțiva obsedați de putere eiusdem societatis  din păcate, reușesc să dezbine poporul prostit la cap în favoarea lor, până când cel mai inteligent se impune. Vezi Octavianus viitorul Augustus. 

Războiul lumilor: peliculă SF transoceanică,  spectaculoasă, trezind speranța că totuși  nu va fi așa. Omenirea învinge.

Războiul stelelor: aproape idem.

Războiul de independență: purtat de regulă cu ajutorul celor care permit declanșarea lui. 

Război nedeclarat: cel puțin suspect, nepermițând o ripostă clară. Necesară totuși.

Război de apărare: depinde cine pe cine apără și pentru ce.

Războiul informațiilor: o formă subtilă în care nu doar cei mari sunt implicați ci și cei mici a căror contribuție chiar dacă nu e recunoscută (mai bine așa)  poate fi decisivă. E războiul inteligenței naturale, deocamdată.

Războiul de secesiune: regretabil pentru că e fratricid. 

Războiul nervilor: asemănător cu cel psihologic dar cu mult mai multe cauze posibile: mediatice, amicale, familiale, economice, administrative și multe altele. Tratamentul neurologic e interogativ. 

Războiul total: ajungem tot la exprimarea latină a conceptului în discuție, autorul fiind însă nelatin: Thomas Hobbes: Bellum omnium contra omnes, Războiul tuturor împotriva tuturor. Încă nu îl putem exemplifica.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *