Austeritatea și vinul

reprezintă o asociere aparent bizară dar simplu de clarificat prin raportul dintre realitatea actuală și ceea ce ne transmite ca întotdeauna aeterna Latinitas. E aproape firesc ca obsesia unora (nu-i mai amintesc… ) despre criză, mai mult sau mai puțin reală, să ducă la invocata austeritate din care însă nu ne vor scoate nici politologii, nici analiștii, nici alte categorii dătătoare din mandibulă, căci ar rămâne fără obiectul trăncănelii.  Evident totul pentru binele poporului cam prost, care nu vrea să priceapă anumite aspecte. 

Neologismul (din fr.) recurent invocat duce întâi la adjectivul latinesc austerus (3) cu înțeles inițial concret de aspru (la gust), tare, pătrunzător (la miros), întunecat (la culoare); se abstractizează apoi devenind sever, serios, aspru (toate comportamental);  de la adjectiv, substantivul austeritas, austeritatis (genitivul), adică asprimea gustului: austeritas vini – asprimea vinului, austeritas uvarum – acreala strugurilor; apoi abstract cu înțelesul de severitate, seriozitate. O sintagmă apreciată în școala romană după cum avertizează Quintilianus (am mai evocat acest adevărat pedagog și nu „specialist în educație” de tip edu la tv) era austeritas magistri, seriozitatea severă a profesorului, deloc recomandabilă azi căci drepturile elevului sunt inalienabile. 

Vinul era și este vinum album– vin alb, vinum cibarium– vin de masă, dar și fugiens – care se oțetește cam repede. În fine, poate fi și ebrietate. Din gelozie sau nu, romanii își distingeau vinurile de vina Graeca. Nu putem omite austeritatea minții generată de vin și evidentă la unele categorii discursiv analitice chiar dacă probabil „n-ar fi băut”: ad vinum diserti, adică elocvenți la beție. 

Și ajungem în fine la aspectul dureros social al austerității vinului. Precum în zilele noastre, austeritatea nu a fost nici atunci pentru toată lumea; din surse serioase și nu „pe surse”, (Horatius, Plinius) știm că unii, indiferent de starea vremurilor, îngurgitau doar  Falernum, adică vin de Falern, pe când cei supuși austerității financiare aveau parte și de austeritatea vinului din struguri de Vatican, „renumiți” pentru acreală. Ca atare, spune poetul roman (Martialis) – nu știm dacă din propriu consum –  Vaticana bibis: bibis venenum, – bei vin de Vatican: bei otravă. Desigur nu în ziua de azi…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *