”Hexagon. Cartea de călătorie” – de la Polirom – e o comoară de colecție. Ea include, top, proză de călătorie și, pe orizontala portofoliului deja consistent în anii mulți adunați de când e în piață, combină admirabil cărți clasice cu lucrări (foarte) recente ale unora dintre cei mai de succes travelologi din lume.
Walter Bonatti: un clasic și al genului și al alpinismului, am spune cu temei.Jurnalist, fotograf, ghid montan, dar mai ales un super-alpinist cu 17 ani de performanțe uluitoare pentru acea vreme (o carieră care începe odată cu anul 1947). Iată ce ne spun, în portretul pe care i-l fac, editorii cărții sale în limba română: s-a dedicat alpinismului extrem şi de la vârsta de 19 ani a escaladat o succesiune de munţi dificili, fiind considerat de mulţi cel mai important alpinist italian al vremii. În 1954 a contribuit la succesul echipei ţării sale la escaladarea în premieră a vârfului K2, cel de‑al doilea optmiar al lumii. În 1965 a realizat o ascensiune solitară pe timp de iarnă pe faţa nordică a Matterhornului, după care a decis să abandoneze alpinismul. A fost un apărător înfocat al alpinismului „clasic”, practicat fără suport logistic şi tehnologic artificial.
Munții din viața mea – acesta este titlul cărții de la Polirom (o carte de memorii și, deci, de bilanț într-un anume fel) în care Walter Bonatti relatează, în ordine cronologică, cu minuție, rigoare și cu un real talent de povestitor, un potpuriu cu unele dintre marile sale ascensiuni (pentru care, a propos, a fost decorat, în repetate rânduri, în Italia și în Franța): adică, de la Grand Capucin până la Pilierul Central din Mont Blanc, Grandes Jorasses și Matterhorn, trecând prin expedițiile care l-au dus pe K2, Gasherbrum IV, Rondoy Nord și vârfurile din Patagonia. Cartea e departe de a furniza doar un copleșitor material descriptiv, încărcat de detalii, despre aceste mari ascensiuni. Ea e, dunmental și subtil, și un document de etică și, da, de estetică. Pentru că, ne-o spune Bonatti: ”în opinia mea, valoarea unui munte, și deci a escaladării sale, rezultă din diverse elemente, de natură estetică, istorică și etică, având toate importanța lor. Niciodată nu voi putea să separ acești trei factori sau să-i ignor, căci ei stau la baza ideii pe care mi-o fac despre munte”. Bonus: cartea spune și povestea renunțării lui Bonatti la a mai face ascensiuni – o poveste, ea însăși, ca o lecție de etică și de mare smerenie.
