”Hexagon. Cartea de călătorie” – de la Polirom – e o comoară de colecție. Ea include, top, proză de călătorie și, pe orizontala portofoliului deja consistent în anii mulți adunați de când e în piață, combină admirabil cărți clasice cu lucrări (foarte) recente ale unora dintre cei mai de succes travelologi din lume.
”Cuceritorii inutilului. Din Alpi în Annapuma” e și mai mult și mai de demult o lucrare clasică a travelologiei de top. National Geographic Society a plasat-o de curând în topul 100 al celor mai importante și mai relevante cărți de călătorie din toate timpurile. Autorul ei: Lionel Terray (1921‑1965). Adică: celebru alpinist francez, ghid şi instructor de schi. A escaladat pentru prima oară masive muntoase de o dificultate extremă, cum sunt Makalu şi Annapurna din Himalaya sau Fitz‑Roy din Anzii Patagoniei. Printre ascensiunile sale faimoase se numără cele de pe faţa nordică a Eigerului, pintenul Walker din Grandes Jourasses, Jannu din Nepal, Chacraraju din Anzii peruani ş.a.Cu 4 ani înainte de a muri, a publicat – nu oriunde, ci chiar la Gallimard – această cartea autobiografică, un document despre sensurile alpinismului și, deopotrivă, o carte a revoltei, eliberării și a libertății, Les Conquérants de l’Inutile.
O carte care a devenit, repede, best-seller și, mai apoi, una iconică pentru cei – fie foarte specializați, fie doar amatori sau chibiți de cursă lungă – pasionați de alpinism și de marile sale lecții de viață pe care acest (nu doar) sport le poate oferi. Ea nu e pentru prima dată intrată în limba română, odată cu admirabila (re)publicare de la Polirom din 2023. În 1972, această carte a apărut în premieră la noi – dar, amputată, din stupide rațiuni ideologice, cu pasaje și pagini întregi ”dispărute” doar pentru ”vina” de a se fi referit la chestiuni delicate (pentru comuniști) de ordin social și religios. Cartea de acum din ”Hexagon” reia traducerea originară în limba română – realizată de speologul clujean Corneliu Pleșa – și o publică în versiunea completă și conformă cu textul original al cărții lui Lionel Terray. O carte ca un testament literar și care o ardentă mărturie a unui destin (Terray a murit la 44 de ani; a ars repede, cum se spune…). O carte ca o mare lecție de viață a unui om care spunea/scria, între altele: „mă întristau josnicia și vulgaritatea oamenilor, mă apăsa monotonia vieții și visam la o existență mai nobilă, mai liberă, mai generoasă.”
