Jack Gilbert
O Întâmpinare în Apărare
Tristețe peste tot. Măcel peste tot. Dacă bebelușii
nu mor de foame undeva, ei mor de foame
altundeva. Cu muște prin nări.
Dar ne bucurăm de viața noastră pentru că asta vrea Dumnezeu.
Altminteri, diminețile de vară de dinainte de ivirea zorilor, n-ar fi
fost atât de frumoase. Tigrul bengalez n-ar fi fost creat
atât de minunat. Femeile sărace
râd împreună în jurul fântânii,
prinse între suferințele peste care au trecut
și viitorul care le înspăimântă,
zâmbind și râzând în timp ce altcineva
din satul lor este grav bolnav. Pe străzile oribile ale Calcuttei,
întâlnim zâmbete în fiecare zi,
și femeile râd în cuștile din Bombay.
A respinge fericirea și a înnăbuși împlinirile,
înseamnă a diminua speranțele celor care nu le au.
Trebuie să pariem pe bucurie. Putem trăi fără plăcere,
dar nu fără bucurie. Nu fără încântare. Trebuie să ne încăpățânăm
să acceptăm mulțumirea în cuptorul nemilos
al acestei lumi. A face din nedreptate singura
măsura a atenției noastre, înseamnă a-l lauda pe Diavol.
Dacă locomotiva Domnului ne lovește,
ar trebui să mulțumim că am avut un sfârșit grandios.
Trebuie să acceptăm că, în ciuda tuturor lucrurilor, există muzică.
Noaptea târziu ne aflăm, din nou, la prora unei bărci micuțe
ancorate într-un port mic, privind spre insula adormită: pe faleză –
trei cafenele cu obloanele închise și o lumină vie care arde.
Să asculți în liniște sunetul domol al vâslelor unei bărci
apropiindu-se și îndepărtându-se,
merită, cu adevărat, toți anii de întristare care vor veni.
Jack Gilbert (1925-2012) poet marcant al poeziei americane contemporane, născut în Pittsburgh, Pennsylvania, autor a cinci volume de poezie și câștigător al prestigiosului premiu literar Yale Younger Poets Prize în 1962 pentru “Views of Jeopardy”. A mai câștigat, printre alte premii pentru poezie, premiul Stanley Kunitz, și a fost bursier al fundației Guggenheim. Gilbert, un poet cu totul aparte în peisajul literar american, nu a căutat să fie în lumina reflectoarelor, s-a retras în Europa, unde a locuit mai bine de 20 de ani. Gilbert a fost, temporar, profesor la Universitatea Knoxville, Tennessee, studenții lui mărturisind că a fost cel mai extraordinar profesor pe care l-au avut.
Jack Gilbert
A Brief for the Defense
Sorrow everywhere. Slaughter everywhere. If babies
are not starving someplace, they are starving
somewhere else. With flies in their nostrils.
But we enjoy our lives because that’s what God wants.
Otherwise the mornings before summer dawn would not
be made so fine. The Bengal tiger would not
be fashioned so miraculously well. The poor women
at the fountain are laughing together between
the suffering they have known and the awfulness
in their future, smiling and laughing while somebody
in the village is very sick. There is laughter
every day in the terrible streets of Calcutta,
and the women laugh in the cages of Bombay.
If we deny our happiness, resist our satisfaction,
we lessen the importance of their deprivation.
We must risk delight. We can do without pleasure,
but not delight. Not enjoyment. We must have
the stubbornness to accept our gladness in the ruthless
furnace of this world. To make injustice the only
measure of our attention is to praise the Devil.
If the locomotive of the Lord runs us down,
we should give thanks that the end had magnitude.
We must admit there will be music despite everything.
We stand at the prow again of a small ship
anchored late at night in the tiny port
looking over to the sleeping island: the waterfront
is three shuttered cafés and one naked light burning.
To hear the faint sound of oars in the silence as a rowboat
comes slowly out and then goes back is truly worth
all the years of sorrow that are to come.
