Secțiunea Memorie vs. Istorie grupează trei studii care ilustrează foloasele diversităţii tematice şi metodologice, şi care discută aspecte legate de rememorarea şi instituţionalizarea memoriei comunismului și a prăbușirii lui.
Primul studiu, semnat de Florin Abraham, susţine teza schimbării revoluţionare de regim din decembrie 1989. Având de ales între abordarea ideografică şi cea nomotetică, autorul arată că a utilizat metoda ideografică în căutarea cauzelor unui fenomen pe cât de complex, pe atât de controversat precum Revoluţia română, pe care o consideră un eveniment istoric din categoria „punctelor de cotitură.”
Cel de-al doilea studiu, realizat de Simona Mitroiu, abordează trecutul comunist din perspectiva destinelor individuale şi a modului în care acestea au fost influenţate de către regim. Studiul se concentrează asupra proceselor de reamintire şi prelucrare a trecutului comunist la nivelul reprezentărilor colective și la nivelul povestirilor vieții. Autoarea argumentează că este necesară o mai bună integrare a studiilor de gen cu procesul rememorării trecutului recent și propune o viziune de ansamblu asupra integrării narațiunilor feminine în discursurile privind memoria comunismului.
Al treilea studiu îi aparţine lui Mihai Stelian Rusu şi prezintă o analiză cantitativă privitoare la schimbarea nomenclatorului stradal în România postcomunistă. Autorul justifică alegerile metodologice, prezintă sursele datelor empirice folosite în cercetare şi analizează amploarea schimbării denumirilor stradale din orașele românești după căderea regimului comunist. În acelaşi timp, prelucrarea statistică a datelor permite atât calcularea procentului revizuirii toponimiei în postcomunism, cât și stabilirea variaţiei acestui procent de la o regiune istorică românească la alta.
