Teatrul, o caligrafie a sufletului și a caracterelor

Cu un an în urmă, când am vizionat la Sibiu spectacolul Peer Gynt al suedezilor de la The Royal Dramatic Theatre of Sweden, am descoperit ce înseamnă, cu adevărat, cuvântul „regal” în teatru. Marile teatre și marii regizori ai lumii caută, dincolo de factualitatea întâmplărilor reprezentate în spațiul scenic, ceva difuz, eterat și greu de prins în formă, acel ceva numit, în mod convențional, „suflet”. Această experiență de receptare devine cu atât mai greu de reiterat în actualul context post-pandemic, când reprezentațiile online reprimă tocmai șansa de a percepe expresia prin care sufletul, descătușat, se face simțit în plenitudinea vitalității sale, prin imprevizibile remodelări corporale ori prin ambitusul infinitelor emoții cărora le dă glas.

Și totuși, o înregistrare de foarte bună calitate, precum cea pe care au prezentat-o japonezii de la Tokyo Metropolitan Theatre la actuala ediție specială #online a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, organizată în condiții extreme, în numai două luni, ne permite să depășim limitele distanțării, dar și cele personale, minate de nostalgia revenirii în atmosfera sălilor de teatru, și să descoperim, de data aceasta, sensul unui alt cuvânt generator de experiențe și mari proiecte teatrale: „metropolitan”. Nimic obișnuit nu pare să vină din capitala niponă, un spațiu cultural pe care teatrologul George Banu l-a consacrat, printr-o reușită metaforă, drept „Imperiul teatrului”. Nu întâmplător, totul e neobișnuit în spectacolul Caractere, scris și regizat de Hideki Noda, totul se construiește la superlativ, păstrând intactă viziunea originală a unor inițiați ai artei, care știu să extragă elemente de modernitate dintr-o structură de inspirație tradițională.

Pe muchia dintre vis și realitate, într-o feerie nocturnă de la răspântia lumilor, aparențele înșală cu superbie. Viziunile lui Shakespeare, din Visul unei nopți de vară, ne vizitează amintirile pe măsură ce multiplele planuri, văzute și nevăzute, ale spațiului scenic, panoramează o lume deopotrivă de aici și de dincolo, reală și ireală, posibilă și neverosimilă, într-un năucitor carusel al contrastelor. În arrière-plan, un orologiu vechi se pierde prin broderia ramurilor, asemănătoare unor schelete de arbori aninați în misterul pictural al unei imagini amintind de minunatele ukiyo-e japoneze. O coregrafie de oameni și îngeri întâmpină intrarea unei tinere cu priviri halucinate, urmărită de fantasma fratelui său, care o atinge cu degetele, din cer, sfâșiindu-i mâneca rochiei. Locul unde sosește neașteptata musafiră, aflat, se pare, pe Muntele Magic (de oriunde, din orice topos sacru), este o școală de caligrafie. Însă nu o școală oarecare, de vreme ce rumorile din culise aduc vorba despre crime, dispariții, investigații fără sfârșit ori rezultat concludent.

„Nu există suflet în trup, doar când diseci un caracter îi descoperi sufletul”, susține cu fermitate unul din cei mai vârstnici inițiați în tainele caligrafiei japoneze, provocat de lamentoul tinerei. Primul fir al întâmplărilor, dacă nu cumva chiar cel înșelător, se înfiripă în jurul scrisului, ceremonial care cere pricere și o îndelungată inițiere în alfabetul tainelor disipate în formele redate prin tușul negru. Învățăceii sunt îndemnați să-și scrie numele și trecutul, să se salveze, astfel, de canonul lumii lor de proveniență, apoi să se dedice propriilor gânduri. Doar gândurile pot deveni litere, printr-o relație metafizică dintre gând – literă – cuvânt. Ideogramele sunt sfidătoare și trufașe, au propria lor viață, se extind pe imensele coli de hârtie caligrafică ce acoperă scena și fundalul ca o cortină albă, dar și pe veșmintele lungi, albe ale membrilor acestei școli. Cele ale Maestrului emană un fior erotic, aproape mistic, cu o forță de seducție în fața căreia nimeni nu rămâne indiferent.

Gustul pentru parodie al regizorilor japonezi contemporani se resimte și în această producție. Maestrul îndelung așteptat este, mai degrabă, o caricatură. Aduce cu sine, din pretinsul său pelerinaj – în fapt, un periplu monden la fel ca orice altă călătorie de relaxare de astăzi –, hârtie japoneză din… China și din Grecia. Un bun prilej de evocare a metamorfozelor din mitologia greacă, o prefigurare a transfigurărilor ce vor urma, căci Maestrul se declară posedat de „ceva gen Zeus”, proclamând regresiunea în epoca antichității grecești. E greu de înțeles cum și de ce anume percutează toți cei din jur la dubioasa carismă a acestei fantoșe. Ucenicii știu deja mult mai mult decât știe el. Dar, în fine, spectacolul trebuie să continue, așadar timpul se supune, orologiul se rotește vertiginos înapoi, aspirând, ca un vârtej, urme ale lumii de acum în melanjul diafan al spiritualității grecești. O perdea de ceață coboară peste privirile oamenilor.

Proiecția fantasmatică mixează, ca într-un shaker, cele mai insolite apariții: o mamă care-și caută cu disperare fiul dispărut de la cursurile de caligrafie, un martor la o crimă, care-și negociază la telefon scăderea pedepsei, fata pornită în căutarea fratelui-himeră, cupidoni, dansatori, umbre din lumea de dincolo, pe un perete de fețe suspendate etc. Maestrul e generos cu tânăra rătăcită, o primește ca internă, la fel ca pe toți ceilalți oameni „bolnavi”, declarându-se pregătit să-i „vindece” prin inițierea în tainele scrisului. Că scrisul lui e cam scrântit și fără rost, asta nici nu mai contează. Efectele vizuale rămân însă remarcabile. Atunci când scrie cu o pensulă uriașă – asemănătoare, de fapt,  cu o mătură zdravănă – ideograma se reflectă pe hârtia așezată vertical, ca o cortină. Scrisul și reflexia sa, cuvântul și sensul său îngemânat, iată cele două fețe ale colii saussuriene de hârtie. Scrisul e, într-adevăr, acel punct tainic de întâlnire a Orientului îndepărtat cu Occidentul, locul dialogului transcultural, prin cele mai statornice forme și modalități de expresie dintotdeauna. Strânși ciorchine în jurul ideogramei Maestrului, fiecare citește ce vrea și ce poate. Dintre toate propunerile, răzbate cuvântul „ZEU”, care-i convine de minune, fiind convins de-acum că „ești ceea ce scrii”. Se constituie un Olimp ad-hoc, se ridică cortine, răsar noi figuranți, lumea se umple de mici divinități pline de candoare. Un Apollo și o Daphne se hârjonesc pe scenă, în timp ce Argos, cel cu o mie de ochi pictați pe tricou, mai mult încurcă lucrurile, permițând fuga nimfei.

Hermeneutica nu este întru totul străvezie, dar unele semne și intruziuni din peisajul mediatic al televiziunilor de știri ar trebui să dea de gândit, cel puțin atunci când se ironizează impostura Maestrului. Pe de altă parte, personajele vor să fugă din lumea mitologiei grecești, considerată „un cuib de ucigași”, deloc diferit de atmosfera din școala de caligrafie, unde au loc noi crime. Halucinații, himere, glisări spre nebunie? Totul e posibil, pentru că lumile se contopesc până la confuzie, tot așa cum mințile trecute prin malaxorul ideologic își pierd direcția și uzul propriu al rațiunii. Fiecare privește prin filtrul pseudorealității create sub penelul Maestrului. Când se scrie un mit pe hârtia caligrafică, acesta capătă viață și sens. Tânăra devine Afrodita, iar celorlalți li se împart rolurile divinităților Hera, Prometeu și Faeton, supuse însă, oricând, metamorfozelor ireversibile. Așa cum scriu miturile, ei trăiesc și se transformă sub efectul lor, fără a intui măcar că în toată acea combustie se irosește propria viața.

Registrul parodic se topește în drama coliziunii cu lumea reală. Cea care aduce dez-vrăjirea este însăși mama care și-a pierdut fiul. Armata mediatică, cu reflectoare, microfoane și cu un întreg arsenal de insolență tenace, îl ridiculizează în emisiuni-anchetă pe Maestrul surprins delectându-se cu un barbeque coreean tocmai în Creta – nu în Creta mitologică, ci în localul coreean numit Creta. Nimic nu le zdruncină celor din jur încrederea în puterile sale supranaturale. Sunt aici, în Câmpiile Elizee, unde au intrat încă din copilărie, pe ușa unui frigider părăsit pe câmp, același frigider unde Maestrul a depozitat, ilegal, Timpul. Constructul suprarealist, transpus în butaforia scenică a banalului obiect, aduce cu sine note dintre cele mai amestecate: de la cele comice până la tensiunea dramei, a situației fără ieșire din purgatoriul sufletelor prizoniere.

Forța de seducție a răului, persuasiunea indicibilă a părții întunecate din om, tentațiile pseudoreligiilor contemporane, a ideologiilor criminale camuflate în cele mai bune intenții, sub pretextul perpetuării unor valori culturale, desfigurează psihologic și provoacă falii de percepție a realității. Continuă să ne frământe una din interogațiile lansate în textul de prezentare a spectacolului: „Cum ajunge «o convingere idealistă să se metamorfozeze în nebunie criminală»?” Întrebarea, de arzătoare actualitate, ne oprește din tumultul vieții pentru a gândi un timp la sensul înscris în această parabolă teatrală care atinge consistența unei capodopere.

Miturile și caracterele transpuse sunt adevărate lecții pe care pretinsul Zeus le oferă pe loc. Dar dacă Destinul, la un moment dat, începe să se împlinească în răspăr? Tot așa cum Daphne, în loc să se metamorfozeze în laur, este ucisă prin otrăvire chiar de cel care-o iubește? O pădure de umbre vii, rătăcitoare, ar rămâne obliterată sub aparența de calm și armonie a unei lumi iluzorii. O mulțime de suflete luate prizoniere de ideologiile tentaculare ale noului nostru veac, care se anunță deja neliniștitor de primejdios, și-ar căuta soluțiile redemptive în zonele luminoase, rămase neatinse, ale rațiunii, iubirii și candorii.

 

Tokyo Metropolitan Theatre
Caractere
Scris și regizat de: Hideki Noda
Distribuția: Rie Miyazawa, Arata Furuta, Takashi Fujii, Minami Hiroyuki, Ikeuchi Songha, Tetsushi Tanaka, Guin-poon-chaw, Hideki Noda, Isao Hashizume
Scenografia: Yukio Horio / Lumini: Ikuo Ogawa / Costume: Kodue Hibino / Sunet: Yukio Takatsu / Coregrafia: Ikuyo Kuroda / Efecte vizuale: Shutaro Oku / Coafuri și machiaj: Takayuki Miyamori / Director de producție: Masataka Sesaki / Producător: Hiroyuki Suzuki

 

 

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *