Papasomnic

M-a nedumerit puțin, dar nicidecum cît să fiu enervat, declarația Papei Francic dată recent despre somn și rugăciune. Suveranul Pontif a spus cam așa, într-un interviu dat unei televiziun: ”Cînd mă rog, uneori adorm”.

Nu m-a nedumerit completarea ta – dar nici nu m-a împins să reacționez în vreun fel distinct: uneori, și sfinții sunt cunoscuți pentru faptul că mai închid ochii. O iau ca atare și, nu, nu vreau să mă gîndesc deloc la o eventuală sugestie de paralelă – în plus, sfinții adevărați nu spun niciodată despre ei înșiși că ar fi sfinți…

Papa

Sigur,  ceea ce a spus Papa Francisc că i se întîmplă uneori cînd se roagă nu m-a nedumerit mai tare decît au făcut-o alte ieșiri sau alte gesturi care îl au pe domnia sa în prim plan. Bunăoară, nefericita (în cel mai bun caz) declarație din care se poate înțelege și că domnia sa crede că nu ar exista terorism musulman. Sau faptul că nu are nici o problemă să primească un dar – pe care e o seceră și un ciocan – de la un mizerabil lider comunist de stat. E adevărat că, în chestiunea Papa Francisc – comunism, prima mea tentație e să îmi aduc aminte de Papa Ioan Paul al II-lea și de al său (de fapt, nu al său în chip originar) ”nu vă fie frică” – și comparația între cei doi lideri al Bisericii catolice vorbește de la sine în această privință.  (În caz că ați uitat despre ce este vorba, linkul acesta e un bun reminder: https://www.youtube.com/watch?v=UxMfqWkFblc ). Sau atenția part-time, ca să nu spun neatenția pe care o manifestă față de miile de creștini uciși în Siria. Sau ieșirea sa de acum aproape doi ani, bizară în cel mai bun caz, o ieșire care i-a îngăduit domnului Liiceanu să facă un text memorabil – ”Un Papă care dă cu pumnul?” (link aici: http://www.contributors.ro/cultura/un-papa-care-da-cu-pumnul/ ) Și multe altele.

Revenind la somn & rugăciune, spuneam că m-a nedumerit. Și verbul e bine pus la trecut. Fiindcă, la cîteva ore bune după ce am citit știrile de presă care ambalau și rostogoleau această declarație a Papei Francisc, am răsfoit o carte a Martei Petreu despre Cioran și bolile filosofilor. Și, la pagina 37 în ediția de buzunar a cărții scoase de Polirom, am dat peste această formulă: ”Mircea Florian observa că somnul, ca act zilnic, denotă încrederea adîncă a omului în realitatea lipsită de primejdii a lumii”. Gîndul se găsește, la origini, în ”Recesivitatea ca structură a lumii”.

Și atunci, avînd în minte ce spunea Papa Francisc despre somn și rugăciune, mi-am zis că poate fi și aceasta. Că, privind lucrurile în perspective mari, în durate mai lungi, poate fi și asta. Și că unii oameni, poate, știu mai bine decît alții cum stau lucrurile. Cum ar putea sta, cum trebuie să stea…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *