mackónadrág
cât spațiu într-un
trening de casă cât timp
în schimbul de salivă
inima mea nu există precum
nici textilele tale
conductoare de gâdilici
când citezi din kafka
în loc să mă săruți
zgomotele containerelor
înălțate la ceruri întoarse
cu viscerele spre muritori
se amplifică de parcă
am coborî un munte
iar difuzoarele autocarului
s-ar strica subit
stația opatov
vom coborî la opatov și ne vom scotoci bezmetic prin
genți le vom spune singurul banc despre ei pe care-l știm
cap-coadă ăla discret și sec vom flutura pașapoarte
și vom plăti amenda vom aștepta ultimul metrou
care să ne ducă la osuar și care nu va veni dar de unde
să știu toate astea acum când punându-ți ciorapii ivoire
de bumbac îmi povestești despre ultimul tău divorț
25.
ești o fundătură
cum e numele lui mengele
rostit în timpul actului sexual
ca nevoia de tăcere sau
un basm rusesc povestit
de fiică mamei muribunde
ești umbra unui ghem
pentru o familie mare
de pisici – o fundătură
așa cum e carnea
răspuns la tot ce mișcă
sau piticul de grădină
ciobit la mustăți
de scormonelile
dobermanului înfometat
ești o vază suplă
dintr-un tablou
cu natură moartă
din hotel budapest
tot o fundătură
un fel de cupidon gonflabil
împărțind săgeți de plastic
prin mall-uri sau o lege
de sertar putrezind dulceag
în vitrina unui muzeu sau
cum e ziua asta pițigăiată
de aprilie ești – ziua ta
când te-ncăpățânezi
să-mi sufli
fum de lumânări
în față – o fundătură
ca prefăcătoria mea
de-a-ți scrie-n scârbă
niște versuri.
Mihók Tamás
din volumul cuticular (Casa de Editură Max Blecher, 2017)
