Corto : umbra Pacificului

Din adâncurile Pacificului fără de margini se iveşte pluta pe care pluteşte ciudatul naufragiat din” Balada mării sărate”. O dată cu acest text, datând in 1967, mitologia lui Corto Maltese este pe deplin conturată, iar maturitatea capodoperei este atinsă de către Pratt. Banda desenată se emancipează de sub tutela minoratului intelectual, extinzându-şi domeniile către spaţiile până atunci colonizate de roman.

Hugo_Pratt_Balada_marii_sarate_m
În acest text simbolist dedicat oceanului care ascunde şi dezvăluie mistere, Pratt reîntâlneşte trunchiul tradiţiei livreşti şi vizuale pe care nu îl va mai abandona niciodată. Întinderea punctată de insule este cea pe care o cutreierase, în anii săi de boală, Stevenson. Către sudul mirodeniilor şi al piraţilor malaiezieni se îndreptase şi Joseph Conrad. În acest port al viselor eşează şi semizeul marin care este Corto, cel renăscut din ape.

Ca şi în alte ocazii, viaţa lui Corto, constituită din dozajul de penumbră şi aventură, se duce în marginea istoriei mari, a acelei istorii ce se constituie din succesiunea de războaie şi crime lipsite de sens. Primul război mondial nu va întârzia să bântuie colţul de Pacific pe ale cărui valuri navighează cel mai teribil pirat- criminal al ciclui lui Pratt, dezertorul Rasputin. Dar jocul piraţilor lasă loc adevăratului mare joc, al jocului în care sunt prinse, rând pe rând, puterile ce ambiţionează să domine intinsul de ape şi de ostroave. Din depărtatul Sarajevo până în tăcuta Melanezie, Marele Război traversează graniţe, limbi şi mistere.

Dar “ Balada mării sărate” nu este romanul unei aventuri consumate în ritmul de marş militar al patriotismului, ci cronica unui absurd ce invadează şi perverteşte destine. Corto este martorul ce contemplă viaţa care se naşte din neînţelegeri şi ură. Între aliaţi şi germani, Corto nu doreşte să aleagă o tabără. El este piratul solitar căruia îi repugnă fidelitatea faţă de o cauză în spatele căreia intuieşte rapacitatea dezgolită a statelor. Din marginea în care se instalează, Corto este aliatul celor care încearcă să treacă prin acest vârtej al lumii ieşite din matcă..

Hugo_Pratt_Balada_marii_sarate_05
Textul din 1967 se organizează în jurul acestui Pacific care adună, ca pe o scenă shakespeariană lichidă,colecţia de siluete încărcată de taină. Prezenţa centrală, ca o comoară aruncată în mare, insula Escondida, citadela pe care s-a instalat Călugărul, conducătorul unei confrerii de piraţi şi sacerdotul unei religii a câştigului şi tainei. Aflat pe insula uitată de hărţi ca şi cum ar fi existat de dintotdeauna, drapat în veştmântul său de eremit care îi ascunde chipul şi biografia, Călugărul este un personaj conradian ros de propria sa taină. Domnind peste un regat ce nu cunoaşte un alt suveran decât bunul său plac, Călugărul intră în acest joc al marelui război, alegând să îi sprijine pe germani în campania lor disperată de corsari moderni. Călugărul şi armata lui de oceanieni visători şi cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-şi uniforma, coborând, deliberat, la stadiul de pirat ce colindă mările sudului. Companion sanguinar şi rebel îi este infatigabilul Rasputin. De departe, de pe o punte măturată de valuri, tragedia corneliană a acestui gentleman este contemplată de visătorul Corto Maltese.

Spre acest maelström de pasiuni şi crime comise în numele naţiunii şi al datoriei se îndreaptă un alt cuplu marin, acela al fraţilor Grosvenore. Pandora este prima dintre acele creaţii enigmatice ce dau feminităţii lui Pratt amprenta ei inconfundabilă. Aliaj de inocenţă şi de senzualitate, Pandora este parte memoria ce tulbură pacea demonică a stăpânului insulei ascunse. Drama lui Pratt ştie să recupereze ingredientele melodramei, iar sunetul Pacificului are un ton romantic-tenebros,temperat de armonia tangoului argentinian.

Castelanul de pe Escondida este umbra unui alt Grosvenore, care a ales să moară după ce dragostea lui nefericită a murit, la rândul ei. Pacificul şi viaţa de eremit-pirat sunt mormântul marin în care a ales să se înmormânteze, de viu, purtătorul de stigmat şi de taină. Reapariţia Pandorei tulbură masca asumată de călugăr. Dincolo de ea , se întrevede chipul desfigurat de pasiune al unui erou byronian.

Dragostea este, în acest colţ de Pacific invadat de istorie, destinată să se împletească cu lacrimile şi cu gustul de cenuşă al morţii. Naufragiată ca şi Corto, Pandora este unită de locotentul Slütter prin puntea unei iubiri fără speranţă. Războiul nu lasă loc vieţii, iar datoria de militar( chiar şi în deghizament de pirat ) îl conduce pe ofiţer către moarte. Slutter este sacrificat, ca un personaj din “A farewell to arms”, pe altarul acestui zeu crud ce-şi devoră victimele. Le va fi dat unchilor Pandorei, ofiţeri în marina australiană, să dea satisfacţie propriei naţiuni, ce reclamă executarea acestui corsar teuton. Plimbarea în larg de pacific a Pandorei are la căpătul ei despărţirea de ceea ce ar fi putut fi dragostea.

“ Balada mării sărate” se închide, aşa cum a debutat, cu o notă de visare rimbaldiană şi cu vuietul apelor în căutare de ţărmuri de insule şi de continente. În mormântul fără de fund al oceanului se află toate tainele pe care textul lui Pratt le lasă nedescifrate. Undeva, departe de insula pe care a abandonat-o, Călugărul îşi continuă monologul lui romantic, torturat de umbra pasiunii care nu vrea să treacă. Cât despre Corto, el îşi duce mai departe povestea. Asemeni unui poem de Rimbaud, istoria lui Corto îşi conservă misterul, intact. Împreună cu Pacificul din ale cărui valuri s-a ridicat, ca Odiseu, Corto Maltese ascultă vocea legendelor,păstrându-şi tainele şi surâsul melancolic.

Traducere de Mircea Mihăieş, prefaţă de Ioan Stanomir, “ Cartea Copiilor”, 2016

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *