Apatia una dintre cele mai pronunţate trăsături ale primei localelor de anul acesta. Primii care conturează acest peisaj electoral sînt chiar aşa-zişii “actori politici”. Ca regulă: gestica şi retorica lor publice nu au nerv, nu au zvîc, nu atrag atenţia. Nu este deloc improbabil ca la acest rînd de locale să asistăm la un neobişnuit absenteism – aceasta, în condiţiile în care, fiindcă sînt alegerile cu priza cea mai directă la oameni, localele şi prezidenţialele se bucură, de regulă, de o prezenţă la vot care mai saltă media participării. Ai spune că, la cît de apatici – asta înseamnă inclusiv „antipatici” – se străduiesc să fie majoritatea celor care candidează, politicienii înşişi propun acest refuz al politicii. Aceasta este, de altfel, o a doua trăsătură – există mai multe tipuri de mesaje, fie ele anti-politică, fie direct anti-politicieni – identificabilă în procesul electoral care se va finaliza cu un vot ce va avea loc într-o zi cu încărcătură simbolică, politică şi nu numai religioasă, anume, în „Duminica orbului”, pe 5 iunie.
În privinţa celor care sînt purtători în cîmp politic ai acestui tip de retorică, aici lucrurile sînt, pentru locale cel puţin, cît se poate de clare: Nicuşor Dan este port-drapel şi chiar mai mult decît atît – cu el şi cu platforma (politică!) pe care o trage după sine se identifică practic raportarea anti-sistem, cu accent pe anti-politică şi anti-politicieni.
Există două paliere obligatorii la care trebuie purtată o discuţie de evaluare a acestei situaţii. Primul ţine de ceea ce este cu adevărar personajul care cheamă la lupta împotriva politicienilor (pe care îi desemnează, în registru aluziv, chiar şi prin termenul de „gunoaie”). Direct spus: Nicuşor Dan, apostolul luptei împotriva politicienilor, este el însuşi politician. Demonstraţia este simplă. Acum patru ani, la precedentele locale, „rulînd” mai degrabă din entuziasm, domnul Dan a făcut un scor frumuşel, suficient încît să iasă în evidenţă – şi anume, într-un cîmp politic. Dar insuficient pentru a avea reprezentare politică omologată în vreo structură post-alegeri. Scorul său ar fi putut să fie atunci şi mai spectaculos dacă ar fi organizat şi mai bine – a se înţelege, după rigorile politicii – scenariul în care a ales să joace.
Anul acesta, pentru locale, deşi e şi mai dur şi mai explicit împotriva politicienilor (chemarea sa cea mai cunscută e către oameni „să vină să salvăm Bucreştiul de politicieni”), Nicuşor Dan e mai politician decît oricînd. Este foarte probabil că scorul pe care îl va obţine la locale va fi semnificativ mai mare decît acum 4 ani şi că, prin urmare, beneficiile vor fi relevante. După scrutinul din 5 iunie, este de aşteptat că dl Dan şi USB, formaţiunea politică pe care o conduce, va avea reprezentare politică şi nu doar o prezenţă publică. Faptul că va obţine aceste rezultate va fi însă exact urmarea profesionalizării întru politică a domnului Dan. Va bifa rezultate semnificative pentru că a devenit, cu multe limite totuşi, politician; va avea rezultate decente pentru că şi-a construit o structură politică, pentru că participă la o competiţie politică, pentru că are un partid în spate, pentru că dispune de bani strînşi în scop politic-electoral, pentru că, fie şi utilizînd retorica anti-politică şi anti-politicieni, se poartă, de data aceasta, fix ca un politician. Altfel de politician, prin comparaţie cu majoritatea, dar politician.
Ipocrizie? Nu chiar. Nu e relevant, deocamdată, că dl Dan e, uzînd de această retorică radicală, material de studiu adus la zi pentru „paradoxul cretanului”. Politica e şi despre ce pare cineva că este, nu doar despre ceea ce este; politica e nu numai despre „a fi”, ci, uneori mai ales, despre „a fi perceput”. Iar dl Dan are dintre toţi competitorii de la locale, cele mai multe date pentru a fi perceput altfel – chiar şi ca un ins care poate susţine credibil o retorică „anti-politică”. Sigur, după ce „sistemul” cu care pretinde că se bate îl va omologa, această partitură va putea fi cu greu susţinută de către dl Dan. Dar acum nu sîntem acolo. Acum sîntem în situaţia în care, într-un clip electoral, dl Dan poate spune, convingător, „Votezi cu mine, votezi cu tine. Salvează și tu Bucureștiul de politicieni. Prin vot”. Mesajul acesta, logic, se poate interpreta şi autoreferenţial – întrucît are un partid politic, întrucît acceptă să participe la o competiţie electorală – alegerile sînt un joc politic pur, elementar -aceasta înseamnă că, ducînd logica pînă la capăt, dl Dan cere, la limită, alegătorilor să salveze Capitala chiar şi de el. Fiindcă, am arătat mai sus, el e politician! Asta, deşi, o frază mai înainte susţinea contrariul. Sigur, sînt de acord: odată intrat în politică, aşadar, odată devenit politician, chiar şi un matematician redutabil poate pune în criză logica generală. În rest, deocamdată, leşinate şi parcă trase de păr aceste locale!
Articol publicat în versiune primă în revista „22”.