Ian Buruma, Avishai Margalit, „Occidentalismul. Războiul împotriva Occidentului O scurtă istorie a urii față de Vest” (1)

Prejudecăţile sunt parte integrantă a condiţiei umane. Dar când capătă forţă revoluţionară, ideea că ceilalţi sunt subumani duce la distrugerea de vieţi omeneşti.
Occidentalismul se poate prezenta urmărindu-se istoria tuturor legăturilor şi suprapunerilor implicate, de la Contrareformă la Contrailu minism în Europa, de la numeroasele varietăţi de fascism şi naţional-socialism din Orient şi Occident până la anticapitalism şi antiglobalizare şi, în sfârşit, până la extremismul religios dezlănţuit în atâtea părţi ale lumii în ziua de azi.Dar, pentru claritate şi concizie, am hotărât să adoptăm o altă cale. În locul unei relatări strict cronologice sau regionale, am identificat variante specifice de occidentalismîntâlnite în toate perioadele şi locurile în care a apărut fenomenul. Variantele sunt legate, fireşte, într-un lanţ al ostilităţii – ostilitate faţă de Marele Oraş, cu imaginea sa de loc cosmopolit, fără rădăcini, arogant, lacom, decadent şi frivol; faţă de gândirea Occidentului, manifestată prin ştiinţă şi raţiune; faţă de burghezul aşezat, a cărui existenţă este antiteza eroului gata de sacrificiu; şi faţă de necredincios, care trebuie zdrobit pentru a face loc unei lumi a credinţei pure.
Scopul cărţii de faţă nu este nici acumularea de muniţii pentru un „război împotriva terorismului“ la nivel global, nici demonizarea inamicilor actuali ai Occidentului. Ne propunem mai degrabă să înţelegem care sunt motivaţiile occidentalismului şi să arătăm că autorii atentatelor sinucigaşe şi războinicii religioşi din ziua de azi nu suferă de vreo patologie unică, ci sunt animaţi de idei care au făcut istorie. Istoria aceasta nu are graniţe geografice clar definite.