Din lumea lui Karen Blixen şi a lui Isak Dinesen( cele două fiinţe care au locuit în acelaşi trup) au mai rămas fragmentele de memorie pe care le conservă arhitectura şi fotografiile. Sufletul s-a dus şi el mai poate fi regăsit doar în paginile melancolice şi stranii ale literaturii lor.
Scindată între Africa şi Danemarca, adoptată de limba engleză, asemeni lui Joseph Conrad, refuzând înregimentările şi navigând aristocratică într-un timp al masificării, Karen Blixen /Isak Dinesen este una dintre acele siluete ce vin din Nord spre a ne bântui. Memoria şi imaginaţia fuzionează în opera ei, o operă la fel de bizară şi de singulară ca şi autoarea/ autoarele ei. Parcursul lui Blixen, marcat de suferinţă şi de dor, are ceva din conturul unui film hollywodian. Ceea ce lipseşte este acel happy-end ce trezeşte lacrimi de bucurie. În locul său se află moartea ce vine la căpătul vămilor de încercări.
Duhul Africii
Ecranizarea ( elegantă şi fastuoasă ) realizată de Sydney Pollack după “ Out of Africa” este una dincolo de care se întrevede o parte din figura acestei aristocrate daneze ce soseşte în Kenya colonială,spre a –şi face din Africa casă vreme de aproape două decenii. Dar nu exotismul de magazin ilustrat, nu sentimentul rasist de superioritate europeană îi definesc privirea care se reîntoarce spre locul pe care va fi silită să îl părăsească- privirea lui Blixen este una în care se amestecă, fecund, melancolia şi ataşamentul profund faţă de un univers ce se stinge sub ochii oi.”Out of Africa” este cronica prăbuşirii acelei Africi a nobleţei nedomesticite. Colonii care sosesc aici aduc cu ei acel morb al progresului mecanic pe care Blixen l-a dispreţuit, cu pasiune.
Întâlnirea dintre Blixen şi Africa de Est în care vânătorile nu au , încă, alura unor carnagii organizate industrial trezeşte în ea instinctul sălbăticiei şi rebeliunii. Baroneasa Blixen nu este un european tipic: darul de nuntă pe care i-l oferă soţul ei este sifilisul pe care îl va purta în trupul ei întreaga viaţă, ca pe un stigmat. Independentă şi aventuroasă, baroneasa Blixen devine una cu acest teritoriu modelat de o sălbăticie ce îşi regulile ai ancestrale. Loialitatea faţă de populaţiile africane a fost un reflex trezit de această comuniune intelectuală. Africa a fost, pentru Blixen, tărâmul în care a regăsit o parte din ereditatea păgână a Europei de demult. Kenya în care Blixen trăieşte este o frontieră ce se extinde, implacabil. Civilizaţia care înaintează striveşte unicitatea peisajului şi a comunităţilor.
În “ Out of Africa”, Karen Blixen a făcut să se nască un mit în care s-a învăluit, ca într-o hlamidă. Curajul de a sfida normele lumii din jurul ei face parte din această legendă. Aristocrata Blixen s-a simţit aproape de cei în care întrevăzut o parte din propria ei inimă neîmblânzită- admiraţia pentru războinicii Masai sau somalezi este ecoul, îndepărtat, al eredităţii scandinave. Africa lui Blixen nu este şi nu poate fi o replică degradată a Europei. Sunetul şi culorile ei vin de pe un alt tărâm.
Blixen a fost, în această societatea colonială a Africii de Est, un marginal privit cu suspiciune. I-au fost aproape doi englezi, în care se întrupase acelaşi spirit al călătoriilor şi neliniştii. Berkeley Cole şi Denys Finch Hatton sunt parte din această Africă de pionieri şi de aventurieri solitari. Ei sunt imposibil de încadrat în insectarul domestic al micii Anglii care se reconstituie, departe de Europa. Afinitatea dintre cei trei este o afinitate întemeiată pe un gust comun al îndepărtării de cuminţenia aseptică a coloniei. Pasiunea lui Karen Blixen pentru Finch Hatton este crescută din acest sentiment de a fi fost, amândoi, fiinţe croite din aluatul aventurii şi al necunoscutului. Moartea lui Finch Hatton este moartea Africii pe care Blixen o va transforma în materia memoriei ei. În avionul prăbuşit al lui Finch Hatton se află însuşi duhul Africii, care o va bântui pe Blixen.
Karen Blixen si Denys Finch Hatton
În “ Out of Africa”, despărţirea de Kenya este pragul dincolo de care se află literatura. Trauma va fi topită în paginile pe care le va scrie. Africa devine Africa lui Blixen. Spectrele celor pe care i-a iubit vor fi geniile care veghează la naşterea acestei cărţi atinse de aripa melancoliei.
Duhul poveştii
Literatura lui Blixen înseamnă şi poveştile lui Isak Dinesen. Puntea care uneşte istoriile ei şi “ Out of Africa” este refuzul realismului apter. Textele lui Isak Dinesen sunt excentrice şi singuratice. Ele par să nu aibă nimic în comun cu literatura care se scrie în jurul ei. Reabilitând povestea,ele sunt un omagiu adus mitului. În fibra lor se simte acelaşi elan aristocratic care pluteşte în îndepărtata Africă.
Tradiţia din care se hrănesc poveştile sale este o materie complexă şi labirintică. De la Boccaccio până la Hans Cristian Andersen, se poate invoca o întreagă linie din care descinde Dinesen. Poveştile ei sunt , invariabil, mişcate de o complexitate a naraţiunii care se ascunde dincolo de simplitatea aparentă. Isak Dinesen poate fi citită şi ca o scriitoare decadentă, ce prelungeşte în anii ‘40 acest gust pentru rafinament şi bizarerie. Critica a descoperit în ţesătura textelor ei ecouri din Robert Louis Stevenson sau Barbey D’Aurevilly. Claritatea abisală a poveştilor ei o evocă pe aceea, nu mai puţin neliniştitoare, a istoriilor lui von Kleist. Începutul acestor poveşti se află,poate , în Africa lui Karen Blixen. Africa a fost un pământ al istoriilor ascultate de la africani şi al celor inventate, în aşteptarea lui Fynch Hatton. Ficţiunea adaugă, cu fiecare rând, un fir la acest covor al Şeherezadei.
Karen Blixen şi Isak Dinesen sunt fiinţele gemene înscrise în textura operei lor. Fotografiile de demult au vocea lor, o voce care spune poveşti fără de sfârşit, plutind pe mare dinspre dinspre ferma africană către Nordul natal al ceţurilor.
