Statuia lui Stalin a dominat, autoritară, întinsul URSS. Din geniul său s-a hrănit o întreagă naţiune. Voinţa sa a clătinat munţii şi a trimis la moarte milioane. Curajul său, legendar, a fost elogiat în vremea Marelui Război pentru Apărarea Patriei ca unul prin care a egalat pe cel al vitejilor ruşi din trecut. Lingvist, filosof şi biolog, ideolog ce străbate cu gândurile sale viitorul, Stalin a modelat un stat sub semnul, geamăn, al voluntarismului şi al crimei.
Mitificarea lui Stalin a fost unul dintre pilonii acestui edificiu grandios.Biografia sa a fost expurgată de tot ceea ce putea părea neconvenabil. Inamicii săi a au fost şterşi, literalmente, din istorie şi din enciclopedii. Exerciţiul orwellian a fost, în URSS, un fapt cotidian. Cultul stalinist a fost ofranda închinată de URSS pe altarul zeităţii antropofage care i-a imaginat însuşi chipul. Urmaş al lui Stalin, inovator al marxism-leninismului, Stalin a levitat deasupra acestui spaţiu însângerat de fabrici, colhozuri, lagăre de concentrare.
Există, undeva, ascuns în pântecele acestei naraţiuni regizate partinic, un Stalin de dinaintea lui Stalin:este acel personaj care se ridică în ierarhia bolşevică, ducând o viaţă ce nu are nimic în comun cu rigiditatea clasică a mitului ambalat oficial. Cartea lui Simon Sebag Montefiore este inchinată acestui tânăr Stalin, cel de dinaintea lui 1917. Înainte de a fi părintele URSS, Stalin este unul dintre cei ce populează subterana revoluţionară şi spaţiul interlop.
Tănărul Stalin nu este un posedat al ideilor, după cum nu este un demon dostoievskian. El nu aparţine, precum atâţia dintre bolşevici, intelighenţiei. El nu este sedus de jocurile ideologice şi nu este tentat de exerciţiile utopice. Tânărul Stalin, cel care se formează în spaţiul Caucazului colonial rus, este un gangster, un pasionat al aventurii şi un dependent de adrenalină. Geniul său este unul organizatoric, la fel cum va fi şi peste decenii. De această dată, nu dosarele de cadre sau execuţiile capitale îl pasionează, ci viaţa care i se oferă cu voracitate şi cu violenţă. Rusia imperială are, în profunzimile ei, acest nivel ce reuneşte conspiratori, fantaşti şi revoluţionari. Tânărul Stalin se adaptează acestui mediu şi se căleşte aici. El este erou al timpului său.
Din această educaţia caucaziană, Stalin va moşteni un gust al violenţei şi al cruzimii. Amintirea briganzilor este şi o amintire a urii. Naţionalismul caucazian îl pregăteşte şi pentru aceasta ucenicie a coteriilor şi intrigilor. Loviturile banditeşti îl obligă să îşi dezvolte o meticulozitate aparte. Separarea de intelighenţie şi de austeritatea ei acordă vieţii sale de dinainte de 1917 tonalitatea şi culorile unui roman de aventuri. Cum notează, memorabil, Simon Sebag Montefiore, tânărul Stalin trece de la romancierii francezi şi Cernîşevski la “Capitalul” lui Marx. Spectrul lui Koba, cel de la care va moşteni şi porecla, îl urmăreşte, ca un semn al acestei tinereţi caucaziene.
Revoluţia din 1917 va oferi acestui gangster comunist ocazia de a urca în ierarhie, spre puterea supremă,putere pe care o va administra cu eficacitate infernală. Anul 1917 este cel în care Rusia de Vechi Regim se prăbuşeşte, iar bolşevicii posedă capacitatea de a ataca centrul nervos al autorităţii. Bolşevismul este, în 1917, un amestec, vizionar, de violenţă şi de religie a urii. “Exproprierea expropriatorilor” este sloganul ce le domină imaginarul politic. Ţărănimea rusă este câştigată prin apelul la împărţirea ogoarelor. O forţă telurică urcă până la suprafaţă, spulberând ordinea tradiţională şi aducând cu sine şuvoaie de sânge. Devastarea sediului Guvernului Provizoriu şi beţia teribilă din zilele care urmează sunt semnul, profetic,al noii barbarii.
În această Rusie ce se reordonează, tectonic, gangsterul caucazian îşi află , în fine, misiunea vieţii sale. În absenţa acestui cataclism ce a devastat rândurile moderaţilor şi ale socialiştilor, Stalin ar fi rămas un aventurier lumpenproletar. Cucerirea puterii deschide un nou drum. Tenacitatea şi amoralitatea sunt atuurile pe care va şti să le mobilizeze, decisiv. Victoria va aparţine, în cele din urmă, nu intelighenţiei înarmate şi vizionare, întruchipate de Troţki, ci celui care ştie să aştepte şi să construiască, meticulos. Din statul ţarist, Stalin, aventurierul, moşteneşte gustul terifiant al birocraţiei şi al brutalităţii. Crima se săvârseşte,dialectic.
Tânărul Stalin îşi datorează ascensiunea anului 1917: revoluţia oferă marginalilor şansa de a ocupa centrul, o dată pentru totdeauna. Stalinismul se bazează pe acest moment fondator. Fără Lenin , Stalin nu ar fi putut deveni profet şi demiurg. Ideocraţia comunistă este servită de Koba cu devoţiune şi energie , până la capăt. Monumentul lui Stalin este Uniunea Sovietică: semizeul durează în cetatea pe care a zidit-o.
