1.Fernando António Nogueira Pessoa era numele său întreg. Numele real, căci Pessoa este unul dintre cei mai fascinanţi purtători de “heteronimi” din întreaga istorie a culturii. Practic, cîteva dintre “măştile” sale au, fiecare, o operă poetică distinctă.
2.Autopsihografie
Zice-se că invent sau că mint
În tot scrisul meu. Nu-i așa.
Pur și simplu eu simt
Cu imaginația.
Nu-mi folosersc inima.
Ceea ce mi se-ntîmplă sau e visat,
Ceea ce îmi lipsește sau mă-mplinește,
Este asemeni unui strat așezat
Peste un alt lucru și încă peste.
Iar frumosul acesta e – peste.
Astfel dezlegat de perplexitate,
În miezul a toate aceste
Ce-mi sînt mai degrabă îndepărtate,
Scriu adevărat despre ceea ce nu este.
Să simt? Simtă cel ce citește.
(Traducere Dinu Flămând, în revista Secolul 20, nr.334-336, 1988)
3.Pessoa înseamnă „persoană” în portugheză și vine de la“persona”, masca poeților romani.
4.27.453 – acesta este numărul textelor găsite, imediat după moartea lui F. Pessoa, în faimosul său cufăr. Cele peste 27.000 de texte sînt distincte de cele publicate în timpul vieţii, iar conţinutul lor a scos la iveală o operă şi o forţă de creaţie fabuloase.
5.Casa culturală Fernando Pessoa a fost deschisă publicului începînd cu 1993. E un minunat loc de pelerinaj cultural, a cărui meniere este omagierea uriaşului scriitor portughez. Adresa siteului care rezumă povestea acestei Case memoriale: http://casafernandopessoa.cm-lisboa.pt/index.php?id=2258&L=4 E situată în Campo de Ourique – în clădirea în care, între 1920 şi 1935, a locuit F. Pessoa.
6.Primul heronim al lui Pessoa a fost Chevalier de Pas. Pessoa avea, cînd l-a născocit, 6 ani. Cele mai cunoscute “măşti” sînt: Alberto Caeiro, Álvaro de Campos, Ricardo Reis. A avut peste 20 de heteronimi. Despre această chestiune, F Pessoa într-o scrisoare către Adolfo Casais Monteiro: Acum, o să încerc să-ți răspund la întrebarea dumitale cu privire la geneza heteronimelor mele. O să încerc să fiu cît mai explicit cu putință.
Voi începe cu aspectul psihiatric. Heteronimele sînt rezultatul isteriei din mine.
7.”Niciodată nu sînt mai portughez ca atunci cînd mă simt diferit de mine – Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Álvaro de Campos, Fernando Pessoa ş.a.m.d.
8.La editura Humanitas se publică de cîţiva ani seria de autor Fernando Pessoa, în traducerea şi sub coordonarea exemplare ale lui Dinu Flămînd. „Fernando Pessoa este singurul scriitor din lume care n-a existat niciodată. Cât era în viaţă, nu avea nevoie de o viaţă, renunţase la ea ca să poată inventa toate vieţile posibile. Rare sunt geniile care să nu fi visat vreodată să-şi transforme existenţa în legendă. Pessoa a devenit pentru el însuşi propria sa legendă, înainte să devină şi pentru noi. Ne putem îndoi de existenţa lui Homer, aşa cum îl putem bănui şi pe Shakespeare că nu va fi fost întotdeauna el. Pessoa nu a avut existenţă şi nu a fost niciodată el, cu excepţia acelor momente când i-a plăcut să lase să se creadă aşa. Om al vidului, n-a încetat să se joace cu numele său, Pessoa, al cărui înţeles în portugheză trimite la aceapersona latină, masca actorului. A avut o întreagă viaţă la dispoziţie ca să joace toate rolurile pe scena unui teatru imaginar.“ (Pascal DETHURENS)„Inteligenţa ieşită din comun, enorma putere analitică şi neştirbita curiozitate intelectuală sunt câteva dintre ingredientele esenţiale ale geniului cu care era înzestrat Fernando Pessoa, dar nu ar fi existat genialitatea lui dacă i-ar fi lipsit spiritul «non-aristotelic», graţie căruia el a ştiut să treacă dincolo de ceea ce este raţional şi măsurabil, pentru a concepe opere sau, şi mai bine spus, o Operă ce depăşeşte tot ceea ce cunoaştem noi (fie că-i spunem «frumuseţe» sau «adevăr»), mai cu seamă prin lacunele, prin ezitările, prin ceea ce are inevitabil fragmentar, prin ceea ce raţionalistul nu a acceptat să ne explice, ceva pe care poetul continuă să-l şoptească, încă şi astăzi, la o ureche atentă.“ (Richard ZENITH) „Angloman, miop, curtenitor, timid, înveşmântat în culori sumbre, reticent şi familiar, cosmopolit predicând naţionalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surâde nicicând, dar ne îngheaţă sângele, inventatorul de alţi poeţi şi distrugătorul de sine însuşi, autor de paradoxuri clare ca apa limpede şi la fel ca ea de vertiginos, căci pentru el a simula înseamnă a se cunoaşte pe sine, misterios, dar fără să cultive misterul, misterios ca luna la amiază, fantomă taciturnă a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ (Octavio PAZ)
9.Paznicul turmelor
Paznicul turmelor
XXVIII
Am citit astăzi aproape două pagini
Din cartea unui poet mistic,
Şi am râs asemeni cuiva care a plâns multă vreme.
Poeţii mistici sunt filozofi bolnavi,
Iar filozofii sunt nişte oameni nebuni.
Întrucât poeţii mistici afirmă că florile simt
Şi spun că pietrele au un suflet
Sau că râurile intră în extaz sub clarul de lună.
Numai că florile, dacă ar avea simţuri, nu ar mai fi flori,
Ar fi oameni;
Iar dacă pietrele ar avea un suflet, ar fi lucruri vii, şi nu pietre;
Iar dacă râurile s-ar extazia sub clarul de lună,
Râurile ar fi nişte oameni bolnavi.
Trebuie să nu ştii ce înseamnă flori şi pietre şi râuri
Ca să vorbeşti despre sentimentele lor.
Ca să vorbeşti despre sufletul pietrelor, al florilor sau al râurilor
Înseamnă să vorbeşti despre tine însuţi şi despre propriile-ţi false gânduri.
Mulţumită lui Dumnezeu pietrele sunt doar pietre,
Iar râurile nu sunt decât râuri
Şi florile numai flori.
În privinţa mea, îmi scriu proza versurilor mele
Şi-s mulţumit,
Fiindcă eu ştiu că înţeleg Natura din exterior;
N-o înţeleg din lăuntru
Fiindcă Natura nu are lăuntru;
Altfel ea nici n-ar mai fi Natură.
(traducere de Dinu Flămând)
10.Uneori visez muzică. Sunt visele mele cele mai frumoase. Azi noapte am visatfado,muzica tristă a unui popor vesel. „Fado-ul exprimăoboseala sufletelor tari, zice Pessoa, privirea dispreţuitoare pe care portughezul o aruncă Zeilor în care aucrezut şi pe care i- au abandonat. În fado, zeii devin legitimi şi îndepărtaţi.”
