TOAMNA
încep sărbătorile matrimoniale
strigătele de iubire ale ciocănitoarelor seamănă
cu lovitul în tobe
arta plăcerii este foarte
diversă
rațele sălbatice se logodesc
în noiembrie
se întâmplă
ca stoluri de călători
sosiți tocmai din rusia
să întâlnească băștinașii pe aceleași
lacuri din île-de-france
și atunci se ajunge la mari iubiri
urmate de tragedii
și bârfe
PIANUL DEZACORDAT
pe bulevardul pădurilor negre trece
o călugăriță
pe bicicletă
un polițist își face cruce
în fața catedralei
o catedrală din dantele
o bătrână care oferă dragoste
pentru doar 30 de franci
plus camera
la magazinul de la colț
se vând pijamale calde
și gumă de mestecat
pentru câini
un marinar beat
în brațele străzii
într-o bodegă servesc
cacao și lichior amar
un congolez înalt
care seamănă cu un cangur
moare în public
de nostalgie
ochii unei tinere barmanițe
în cafeneaua italia
amintesc de ochii femeilor
lui modigliani
un neamț beat își aduce aminte
de poloneza maria kazynska
pe care a iubit-o
1943
cu o mână
pe pistol
și cu cealaltă pe sânul stâng
un pian
dezacordat
îmi amintește de portul salvării
din paris
unde am plâns într-o seară
privind cum o pereche de îndrăgostiți
se îmbrățișau
VISELE DE DRAGOSTE ALE LUI APOLLINAIRE
Rânduri scrise
pe bucăți murdare de carton
pe file
de calendar
pe coperțile Mercure de France
brigadierul regimentului 38 de artilerie
așteaptă răspunsuri
în creierii pădurii
de anul nou 1915
în trenul
dintre Nice și Marseille
enorma mare albastră
și dimineața plină de lumină
revederea
pe fundalul războiului
a ploii
și a disperării
să-i facă
un inel
din resturi de cupru
de la o grenadă germană
calibrul
77
această imagine clară
forța spiritului
Viktoriei Köln
și jarul mistic
al Sfintei Tereza
războiul
această dramă goală
a descompunerii
zidurile de apărare
din carne vie
îngerul înmiresmat
plutește
deasupra fumului
negru
cuțitul de hârtie
făcut tot din grenade
germane
nasturii de pe manta
aripa orbitoare
a fluturelui
îngerul înmiresmat plutește
deasupra fumului
negru
LA VESTEA MORȚII DOAMNEI M.T.*
Ce treabă bine făcută, Moarte,
ce realizare,
să dărâmi o asemenea cetate!
Să devorezi atâta carne,
să macini atâtea oase
într-un timp atât de scurt.
Să risipești atâta energie,
repede, ca și cum ai fuma o țigară.
Ce treabă, Moarte,
ce demonstrație de forță.
(Ca și cum
nu te-am fi crezut pe cuvânt.)
1989
___________________________________
* Mira Trailović (1924-1989) – dramaturg, fondatoarea teatrului Atelje 212
APUSUL SOARELUI
1.
Se ia o portocală coaptă (cu coajă)
Și două trei felii de lămâie coaptă
Se scormonește cu degetele pământul roșu și moale
și se amestecă totul bine
Bineînțeles că acest amestec încă n-are culoarea soarelui pe mare la apus
iar terciul nu se va lega fără albuș
De aceea trebuie să te îmbeți cu vin negru
și să aștepți să se-amestece cu sângele
(Să asculți atent: sângele vuiește în vene asemenea gheizerelor fierbinți)
Atunci
când sângele începe să clocotească și venele se umflă
trebuie să-ți tai cu sticla vena mâinii stângi
și să frămânți terciul ca pe-un aluat până nu se mai lipește
și până nu ți se albesc ochii, până nu te lasă puterile
2.
Trebuie apoi să te scufunzi în mare
în adâncuri
și să vânezi un polip (cât mai mare)
să-l fixezi cu o suliță și în cuie pe-o stâncă și
să-i tai fibrele pe lung
cu un briceag
Să-i privești moartea cu sânge rece
Apoi să iei un trandafir roșu mare
și să-i rupi încet petalele
una
câte
una
* poeme din Malul celălalt – Antologie de poezie sârbă sec. XX–XXI (Ed. Herg Benet, 2013, trad. Liubinca Perinaț Stancov, Slavomir Gvozdenovici, Aleksandar Stoicovici)
