Corto Maltese, marinarul misterios şi cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuşi numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel “ Maltese Falcon” pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean? Poate că da, în aceeaşi măsură în care cinismul său romantic seamănă cu acel aliaj inconfundabil pe care îl transcrie şi Raymond Chandler, în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din pragul mării şi al plecării, Corto priveşte către America în care literatura poliţistă “ hard boiled” descoperă, în cele mai sordide decoruri, poezie baudelairiană a oraşului tentacular.
Dacă este un detectiv ce colindă mările, Corto este şi rebelul fără cauză, ce se angajează în aventură . Corto împarte cu primul Malraux, cel din “ La condition humaine”, gustul pentru suspans şi vocaţia înfruntării răului. Din cinismul său se alimentează curajul care are în centrul său solidaritatea. Întotdeauna singuratec, Corto sfârşeşte prin a lupta în războaiele altora. Neîncrezător în Idealul ortografiat cu majusculă, Corto seamănă, oricât ar fi de paradoxal, cu inocentul Tintin: fără a fi un boy- scout el însuşi, piratul Corto Maltese este avatarul post-modern al cavalerului rătăcitor ce visează la taina luminii şi a dreptăţii. Ostilitatea lui faţă de rapacitatea umană, tentaţia de a se alia cu cei pe care istoria îi rânduieşte în poziţia de învinşi de serviciu, îi conferă lui Corto acea energie romantică inconfundabilă.
Voiajele lui Corto Maltese sunt tot atâtea ocazii de a explora un secol XX în care graniţele etice sunt pe cale de a fi estompate. Solitar şi dezabuzat, deschis spre generozitate şi sacrificiu, Corto are trăsăturile, paradoxale,ale călăreţului singuratec pe care îl întruchipează Clint Eastwood în westernurile lui Sergio Leone. Egoismul este ultimul refugiu al unei inimi rănite, iar Corto Maltese este cruciatul care îşi poartă bătăliile ( pierdute) cu orgoliul celui care ştie că Istoria este un catalog de crime şi de erori. Melancolia ironică a lui Corto este marca identitară a exploratorului ce nu ezită sa devină din martor actor al vremurilor sale. Un actor ce-şi păstrează distanţa, tradusă în luciditatea visătoare cu care va contempla peisajul bătăliei. Om al tainei, Corto Maltese se află în afara şi înlăuntrul secolului său.
Enigma lui Corto Maltese nu va fi, ea, niciodată, descifrată de Pratt. Biografia lui Corto se constituie din fărâme şi din aglomerări de imagini. Fiecare text expune,cinematografic, o fărâmă din eul său. Ereditatea sa este la fel de fabuloasă şi de încărcată ca aceea lui Pratt. Între Mediterana şi Cornwall, Corto întinde o punte care este ceea a misterului. Profesia sa este , cu o sintagmă clasicizată, onorabilă, dar incertă. El este un “ gentillhome de fortune”, o expresie dincolo de care se ascunde trecutul tulburat al unui pirat atipic. Tovărăşia cu sanguinar-ciclotimicul Rasputin este indiciul apartenenţei la această tagmă a marinarilor ce navighează, întotdeauna, sub propriul lor pavilion.
Ca şi Spade ori Marlowe, Corto Maltese are oroare de cuvintele mari, preferând nuanţele în locul exaltării găunoase. Sedus de întinsul oceanelor, Corto este la mijloc de rău şi bun, prins în monada în care îl închide Pratt, din chiar momentul genezei sale. Simbolic,naşterea şi moartea lui Corto ne rămân inaccesibile, până la capăt. Corto apare , spre a nu muri niciodată. Şi poate că războiul din Spania este locul în care Corto va ajunge, spre a lupta alături de Malraux, cel hipnotizat de acţiune. Moartea lui se petrece în acel teritoriu al viselor din care s-a ivit.
Ciclul lui Corto Maltese este organizat de Pratt în jurul peisajelor, legendelor, erotismului şi aromelor. Peregrinările acestui marinar fără flotă şi pirat visător se suprapun peste harta ce recompune însăşi identitatea tradiţiei cu care dialoghează scriitorul. De esenţa acestei postmodernităţi latine a lui Pratt este apelul la intertextualitate; de la versuri la fotografii şi mituri, toate sunt prinse în acest athanor în care proza grafică prepară un extract puternic asemeni opiului. Simbolic, femeile lui Corto Maltese se hrănesc, toate, din această magmă carnivoră şi onirică. Seducătoare şi doar aparent inocente, ele îl însoţesc pe Corto în periplul său.
Vrăjitoare sau revoluţionare, conspiratoare sau aventuriere, ele lasă, pe buzele lui Corto, urma unui sărut. Este în Corto Maltese o urmă din magnetismul lui Humprey Bogart, cel din “Casablanca”, după cum este vizibilă în seninătatea cu care se desparte de iubirile sale luciditatea de conquistador a lui Clark Gable, cel din “ Gone with the wind”. Oscilând între aburii băuturii şi graţia unui vers din Rimbaud sau un pasaj din “Utopia” lui Morus, Corto este, rând pe rând, filosof, pirat, revoluţionar fără cauză, actor şi regizor al propriului destin. Ieşind din paginile lui Pratt, el intră în substanţa fantasmatică a veacului pe care îl străbate, cu ochii către stelele din care coboară vraja pe care doar, el, o poate simţi, ca o fiinţă de pe alt tărâm. Fiu al ţigăncii din Gibraltar, Corto nu este doar un marinar cu cercel în ureche- el este, în ceea ce are mai adânc, o punte care se întinde între tărâmul lui Oberon sau al lui Ogun Feraille şi universul populat de oameni apteri şi comuni.
Simbolic, prima apariţie a lui Corto, cel de dinainte de Corto, un Corto ce poartă numele, straniu, de Tipperary Joe, se produce pe fundalul decorului dominat de tenebre şi spirite al Africii, în “ Anne de la jungle”. Credincios unei linii ce urcă până la Verne şi Rider Haggard, Pratt colorează harta Africii cu propriile sale râuri şi obsesii. Voiaj iniţiatic către inima unei Africi ce îşi relevă calitatea de teritoriu al mitului în libertate, primul text în care îl putem ghici pe Corto este omagiul grafic şi literar pe care Pratt îl aduce unei îndrăgostiri ce îşi are rădăcinile în ereditatea sa familială.
Din fiul ofiţerului italian fascist, Pratt devine poetul care invocă glasurile unui pământ ce îşi conservă potenţialul de a fascina şi transforma pe cei care îl vizitează. În acest colţ de Africă de est britanică, ce evocă şi liniile cinematografice din “ The african queen”, Corto, cel de dinainte de Corto, este, ca şi Pratt din textele lui Manara, Vergiliul care oferă tinerilor în căutare de lumină şi experienţă un drum la căpătul căruia străluceşte, vernian, o stea a sudului ce desfide orice imaginaţie. Din chiar acest moment al preistoriei sale, Corto este asociat acestei lumi de dincolo şi de dincoace de Europa. Ar fi greu de imaginat un Corto rămas pe uscat, îmbrăcând haine burgheze. Traiul de marinar este deghizamentul perfect pentru cel care deţine secretul,divin, al visării şi aventurii.
Existenţa lui Corto, o dată ce îl întâlnim, plutind ca naufragiat în “ La balade de la mer salée”, se va confunda cu această demiurgică cucerire a spaţiilor geografice. Oceane, insule, legende, toate se vor reîntâlni în acest loc geometric al imaginaţiei creionat de Pratt. Urmărindu-l pe Corto, trecem, dincolo de oglindă. Abolim ordinea raţiunii şi ne avântăm în locurile încărcate de miresme , mai aproape de Rimbaud şi de Conrad. Navigatorul îşi întinde pânzele şi ca, nou Odiseu, pătrunde până acolo unde nici un om nu a mai ajuns. Strecurându-se între lumi, Corto ne antrenează în marea care se întinde sub ochiul solar al reveriei.
