Atunci când desenează şi adaptează două dintre capodoperele lui Robert Louis Stevenson, “ Comoara din insulă “ şi “ Răpit de piraţi”, Hugo Pratt omagiază tradiţia din care se nutreşte propria sa imaginaţie. Asemeni lui Stevenson, Pratt este unul dintre cei pe care destinul îi aduce pe lume spre a umple singurătatea noastră stearpă cu poveşti, adăugând, cu fiecare istorie scrisă, un grăunte de miracol care luceşte peste ani şi ani. Proza grafică a lui Pratt închide cercul care se deschide o dată cu Stevenson. În Pratt, sensibilitatea scoţianului tulburat de vedenii şi de măcinat de boală îşi are un echivalent ilustru.
Dipticul gândit de Pratt dă viaţa fantasmelor pe care, adolescenţi fiind, le-am contemplat, la rândul nostru. Comoara de insulă nu este doar un sipet ascuns cu grijă de piratul Flint, ci şi promisiunea aventurii şi a libertăţii. Câţi dintre noi nu am citit, până la desfigurare, modesta traducere românească a lui Stevenson, cântând, o dată cu tovarăşii lui Long John Silver, teribilul cântec al celor care bântuie mările ! Şi câţi dintre noi nu am pornit, în blocuri sau în curţile bunicilor, înarmaţi cu săbii improvizate, către abordajele ce ne promiteau desfătări fără număr! Proza grafică a lui Pratt transcrie în culori şi contururi impresioniste această fascinaţie pe care literatura o transmite benzii desenate ca un legat preţios. Căci banda desenată conferă ficţiunii vibraţia de pastel a visului şi deschide ,larg, porţile spre oceanul care te izbeşte cu unda lui înspumată. Sinestezică,adaptarea lui Pratt are luxurianţa unui poem de Rimbaud. Povestea capată chip, în acelaşi mod fermecat în care volumul magic al lui Michael Ende îl transformă pe Bastian în salvatorul ţării de basm.
“ Răpit de piraţi “ este însufleţit de eleganţa cavalerească a celui care devine ocrotitorul şi ghidul tânărului David Balfour. Alan Breck, gentilom iacobit in Scoţia veacului al XVIII –lea, slujitor al Casei Stuart, spadasin fără seamăn şi orator înzestrat cu geniul barzilor celţi, merge alături de David la fel cum în jungla africană a veacului XX, Tipperary O’Hara, ( prima întruchipare a lui Corto Maltese) îi conducea pe Ann şi Daniel Doria către inima ţinuturilor fermecate.
Luptător într –un război ce este pierdut înainte de a începe, exilat din patrie şi rătăcitor animat de himera revanşei, Alan Breck este trup din trupul războinicilor fantaşti ai lui Pratt. Ca şi Koinski, el duce mai departe un crez, chiar şi atunci când cei din jurul lui îl abandonează. Ca şi Corto, el este solidar cu cei pe care destinul îi lasă in voia răului şi a îndoielii. Spirit al vântului, navigând între Scoţia şi Franţa, Alan Breck iese din povestea lui David Balfour doar după ce acesta din urmă este restaurat în poziţia de castelan al căminului părintesc. Pentru Balfour, conacul Shaw este casa ce îl adăposteşte. Pentru Alan Breck, Casa Stuart este iluzia căreia îi rămâne fidel.
Întâlnirea dintre Pratt şi Stevenson acordă benzii desenate nobleţea visătoare a romanelor de aventuri. Sinteză hipnotică, proza lui Hugo Pratt oferă literaturii o a doua viaţă, fecundă.
