Despre „Spre văi de jad şi sălbăţie” de Veronica D. Niculescu şi o naivă pledoarie pentru bucuria nealterată a receptării
Acest text nu este o cronică de carte. Nu scriu cronici de cărţi pentru că o carte pentru mine este o lume în faţa căreia simt nevoia unei plecăciuni. Mă emoţionează şi mă blochez în starea pe care mi-o transmite. Ca şi cum nu poţi vorbi despre iubire fără să […]
