Ana Pop Sîrbu se află în perioada albastră a poeziei, asemenea pictorilor cantonați, pentru un timp, într-un cromatismsui-generis, pierduți în limitele acestuia, până la epuizare. Titlul ultimului său volum de versuri, Poesii, e nepretențios, neutru, cu fățișă raportare la etimon. ”Păcătuiește” doar prin înlocuirea lui z cu s. În fond, […]