Ochelarii mei liceeni de soare: poetul și actorul
Eram în clasa a unsprezecea (prin 1980) când am aflat că Nichita Stănescu va ajunge la Cluj și va putea fi văzut în carne și oase. De citit îl citisem și îl comentasem cu tatăl meu (coleg de facultate, odinioară, cu Nichita), care clama adesea, prin apartamentul nostru strâmt, după […]