Singur

Bătrânul e copilul
Care şi-a pus deoparte
Mai multe nopţi şi zile,
Cu care să se joace.

Dar când ridică ochii,
Se pomeneşte singur,
Lăsat, ca niciodată,
De capul lui, în casă.

Nu îl mai cheamă nimeni
La masă, iar pe urmă,
Nu-i nimeni să îl culce,
Şoptindu-i: „vise line!”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *