Din vîrful pumnalelor
scoase
veninul secundelor
curge verde în oase
Cine ești?
Ma ‘ntrebi
tu,
vîntul,
marea, nisipul și
păsările cu dinții de lapte,
cu glas
răzuit din adînc
de sub coaste
Sînt Geamăt,
noaptea de păcate
virtutea, vinul, poezia,
sînt cioburile sparte
Mănunchi de o mie de flăcări…
Cenușa…
din care pasărea
renaște
„sînt cioburile sparte…” nu m-am inselat, domnule Popescu, poezia vine spre dumneavoastra si , sigur, nu faceti altceva decat sa o transcrieti in cuvinte…
Respecte,
Tea(mcn)
Ps.v-am raspuns inviyatiei cu multumiri si va spuneam ca eu nu traiesc in Romania…distanta serioasa… ( nu stiu de ce nu s-a transmis )