Memoriile unei maseuze

Deși titlul sună relativ bine, cu apropou livresc (Flaubert, Stendhal, Balzac, Golden) și fără pompă, de fapt e vorba aici despre ceva mai mult. E despre filozofia (!), poate chiar Testamentul (!!) cuiva. Întâmplător femeie. Ba și mai și: maseuză.

(Româna abandonează prețiozitatea dublului sî, din etimologia franțuză, românizând pe merit termenul „maseuză”, chiar de n-avem fonemul potrivit pentru sunetul contopirii dintre e și u, ba chiar apelând la și mai simplista formă „maseză”, oricum scriind convențional cum nu se pronunță dar se pretinde.)

Așadar rezumăm aici Cunoașterea Omului obținută de Doamna X (anonim), masor profesional. (Așa vă place? Masorsună mai românește, preferabil, adecvat și incluziv sau nediscriminant? Drept e, pentru prestatorii bărbați ai acestei profesii nu deranjează deloc nici lipsa dublului sî, nici inexistența fonemului/sunetului u cu expir de e, formula substantivală favorizând iată/din nou/și aici dominația patriarhal-masculinist-misogină.)

Deci vorbele/gândurile/Confidențele Doamnei X, masor/maseuză. Masor profesional terapeutic (sau kinoterapeutic), care deține limite destul de precise ale propriei elongări etice, sociale și profesionale. În urma sau prin prisma cărora, după ani și ani de prestație și performanță profesională, Doamna X (anonimă), masor profesional de kinetoterapie (respectiv maseuză terapeută/kinoterapeută) zice cam așa:

UNU. Toți bărbații sunt porci.

Ceea ce nu surprinde pe nimeni, absolut orice fată, femeie, doamnă, domnișoară sau babă de pe planetă cunoscând și adeverind acest fapt. Desigur, eufemizându-l în fel și chip, fără însă a-i anula substanța grosier subliniată de referențialul bestial. Așadar, dincolo de orice (alte) substantive sau adjective: un adevăr banal, indiscutabil, unanim, ubicuu. Carevasăzică nici Doamna X nu spune absolut nimic nou sau neachiesabil de tot omenetul de gen feminin de pe lume. Bașca de către destul de mulți bărbați, care admitem și declarăm, respectiv credem și mărturisim, fix același lucru.

Însă ce are-n plus cunoașterea antropologică a Doamnei X e nuanța. Detaliile; subpunctele sau liniuțele (a, b, c, d…). Care, ca-ntr-un tabel științific, ca să nu pomenim tocmai de unicul și faimosul Tractatus Logico-Philosophicus al genialului LW, ar urma să înșiruie și să ramifice în delte de desene sau, cu voia dvs., drept ultim aspect sau secțiune pe orice listă, formule logico-matematice, logaritmi de analitică și critică a rațiunii simple și pure. Fiindcă/deoarece taman după chipul și asemănarea meandrelor circumvoluțiunilor cerebrale sau ale realului infinibil, și porcimea, panșantul porcinog sau mai degrabă porcinitatea bărbatului nu reprezintă doar o simplă și unică determinație, conștiință, valoare. Asta, în ciuda tendinței vulgului (majoritarmente feminin) de a-l crede să fie-n seama unui singur neuron sau cap de mădular bont. Nu. Suinitatea masculă și testosteronică are plurivalența și magnanimitatea proteică a misterului, a diavolului și bunului Dumnezeu, a necuprinderii proprie tainei și miracolului. Deci determinații de sacru. Fapt care-i explică și virulența sau forța. În acest sens Doamna X continuă sau „dezvoltă”:

DOI. În deplină loialitate sau subordonare față de porcinosfera falosexuală, bărbații ajung la autosechestrarea, suspendarea sau anularea altor mijloace de cunoaștere a lumii, cum de pildă este aparatul senzorial al auzului, al ductului nervos cohleico-cerebral, deci al însăși admiterii și procesării informației acustic-verbale. Așa se face că (în caz concret/empiric:) ei nu cred că poate exista „masaj terapeutic și de relaxare” care să nu implice satisfacerea sexului strict personal. Căci nu aud (nu că „se prefac”, pur și simplu n-aud, deci n-au cum procesa) informația cum că respectivul serviciu nu implică necesarmente și manevre genitale.

TREI. Bărbații au capacitatea de a avansa blocajul limitativ al egoului falocrato-suin și mai departe, la nivelul superior al stratificărilor mnezice. Față de multe alte teme și tematizări psihomentale, în cazul totemului falocrat memoria însăși nu mai funcționează. Ca în exemplul/cazul/situația: în ciuda faptului că li se precizează anticipat, iar ulterior li se explică repetat, în timpul fiecărei ședințe, cum că masajul relaxant și terapeutic nu înseamnă (nici măcar implicit) labă, ei/fiecare totuși revin, tot insistă.

PATRU. Așanumita „logică afectivă”, ba chiar și „rațiunea emoțiilor”, ca să nu mai vorbim de la fel de științific numita „logică paralelă”, funcționează la bărbat contrar atât logicii etice, cât și aceleia formale (conforme tratatelor tuturor clasicilor germani). Totul, în vederea unei creativități de maximă virtuozitate inventivă, elaborând și emițând cât mai surprinzătoare, persuasive și seductive mesaje cu putință. Așa se face că, pe patul de masaj non-erotic, insistența masculă se face direct, explicit mitocan („da ce, ăsta nu-i tot un mușchi?”), cât și indirect, ușor/subțire voalat („totuși, totuși…; ce bine-ar fi…; ce cadou minunat…”).

CINCI. „Pânzele albe” ale pătrunderii și avansării bărbatului înfocat traversează sau mai degrabă pogoară până la suspendarea totală atât a rațiunii (punct; adică Rațiunea Absolută, cea fără de determinații cantitative, calitative ori tehnice), cât și a oricărui bunsimț sociomoral. Aici fiind vorba despre particularul grad de nesimțire ilustrat de bărbații care presupun că în aceiași bani, deloc mulți, ar intra și serviciul manipulării sexuale. Pe înțeles public, aceștia pot fi catalogați drept porci/Porci profitori, ceva mai prejos decât ordinari.

ȘASE. Un grad de nesimțire ușor variat o probează bărbații care, în urma repetării fermei limite pe care „relaxarea și terapia” Doamnei X o impune, încearcă propunerea unui onorariu mai mare. Deci tot porci, dar oarecum mai de treabă. Vieri. Doar purcei; purcelani.

ȘAPTE. O categorie aparte o constituie bărbații care, în timpul masării coapsei sau a burții deținătoare de mai multe sau mai puține mase slinos-slăninare, intră (sau suie)-n erecție. Din categoria aceasta doar una singura bucată mascul stranier a avut ușoara politețe de a-și cere scuze. Românii (nu mulți, căci Doamna X nu face niciodată masaj bărbaților celibatari, ci exclusiv consorților, partenerilor sau părinților unor cliente doamne) stau în erecție fără nicio jenă, după o vreme chiar fără să-și mai potrivească sau repună prosopul peste. Ba chiar așteptând reacții, atingeri măcar din greșală, răzgândiri din partea maseuzei. Atât că d-na X nu marșează, posedând nu doar lipsa oricărui apetit sexual personal în timpul orelor de serviciu, dar și hotare exacte ale propriei alonje etice, sociale, profesionale.

OPT. Într-o categorie mai deosebită sau specială (de râs, de urât sau de silă) se încadrează bătrânii bătrâni (alias moșnegii-moși/moșalăi). Inși care inclusiv către sau peste 80 de ani nu se jenează să-și împărtășească obsesia hipersexuală. Ultimul vis al vieții, zice-se literal, în ciuda aspectului și-a hidoaselor boli, degenerescențe și tare interne sau dermatologice (de pempărs nici nu mai pomenim), tot ce și-ar mai putea dori este să mai sfredelească cu degetele și să-și mai înfigă limba într-un vagin. Vis pentru care, zice câte unul și-altul, ar face/da orice. Bani? Nu prea e cazul, mai ales că nici n-are, în cele mai multe cazuri toată lichiditatea casei, inclusiv onorariul serviciului de masaj, fiind în mâna atentei și zgârcitei neveste, sau fiice sau nore a nenorocitului. Deci întins pe masă respectivul apucă doar să mărturisească, iar dacă a apucat odată va repeta mereu, de fiecedată, obsesiv, cum că o singură limbă și măcar un deget, măcar pentru o ulitmă oară, tot și-ar mai înfige-n vreo vulvă. D-na X e însă o doamnă. Spre deosebire de dânsa, acu 3-4 ani o frumoasă femeie la 48 de ani mi-a afișat de-a dreptul isteric, în legătură cu- n bunic cu care-și făcea pomană vizitându-l, recentul ei șoc și groază. Constând în aceea că după o pupătură de ocazie, exclusiv compasională, pe obraz, bătrânul își permisese nesimțirea de a-i cere chiar un sărut pe gură. Fapt care o scârbise spontan, vomitiv, deci scandalos și pe veci. Însă Doamna X, în loc de dispreț și silă privește și gândește la bietul ei moșneag de 80⁺ cu compasiune. Tembel și infantil fiind, totodată caracterizându-l drept „vai morții și răniții lui”, alternativ „deja cu trei picioare-n groapă”, nu-l poate numi mai mult decât purceluș.

NOUĂ. La întrebarea dacă tot câștigă mulțumitor, de-și permite abonament la operă și teatre, de ce nu-și trage și de-un doctorat-două, răspunde simplu. Nu vrea să facă concurență și nici să se asemuie legiunilor de maseze declarat erotice, ba chiar nici ceateuzelor onlain, care câștigând mult mai mult dețin deja una-două diplome tari chiar înainte de a se mărita bine și de-a intra în toate ministerele, agențiile de stat și partidele politice. Căci, hotărât, nu mai trăim pe vremea dragii de Cicciolina (alias Ilona Staller), care grație adulării sale de absolut întreaga Italie adultă (adulterină sau nu negreșit) a reușit să fie între 1987-1992 membru în Parlamentul Romei și-al întregii Italii. Pentru ca de curând, vai, îmbrăcată în Crăciuniță, adorabila Cicciolina să ofere pentru câte 30 de euro urări video personalizate orișicui. Atât miile de escorte contemporane cât și miile de studente care fac ceat porno noapte de noapte, plus maseuzele erotice mai puțin fotogenice sau în etate, trebuie să fie mult mai bine orientate economic și investițional, proiectându-și pragmatic viitorul, asigurându-și bine inclusiv bătrânețea. Pentru toate acestea, vă rog să nu vă supărați de vă spun și vă garantez, tocmai anticul și dedemultul Socrates ar fi nimerit.

ZECE. Măcar în paranteză fie spus, Doamna X chiar a citit cu luareaminte nu numai toate dialogurile lui Platon (poate inclusiv sinoptic, comparând momente cruciale în 2-3 traduceri interbelice și relativ recente). La sfatul profului ei de filozofie (de, masajul e meserie ca lumea, deci D-na X își permite și-o facultate secundă) a citit atentă și dialogurile notate de nea Xenofon. Cel care, militar la activ, deci mai simplu la cap și prozaic fiind, l-a surprins pe marele Socrate consiliind consistent și dând niște sfaturi de maxim pragmatism nu doar unor politruci sau vipuri cu ifose (gen doctori SNSPA/științele comunicării), ci și unui agricultor polivalent (de tip empiric, deși licențiat în Politehnică), unui economist sau cămătar (gen contabil la Universitatea de Arte Frumoase, Dizain și Coregrafie sau doctor la Academia de Poliție Necombatantă), unei prostituate de lux (gen absolventă de filologie sau ASE/relații internaționale). Toate respectivele sfaturi fiind valabile și azi, căci constituie osatura indelebilă a esențelor unor discipline fundamentale într-ale parvenirii perfecționist țintite a omului arivist. Deci după studiul serios al accesibilelor dialoguri socratice provenite via Xenofon, vă asigur că anonima Doamnă X, masor/maseuză de profesie, stăpânește și tehnica maieuticii socratice, și pe aceea a regulilor simple și clare, deci carteziene, pentru mobilizarea inimii și intelectului, per total ambele doctrine adeverindu-se perfect adecvate la obiect, totodată atotsuportive. Drept urmare domnia sa ar putea să spună multe, onorabil din punct de vedere pedagogico-paideumatic, despre treptele și trapele, plusurile și minusurile, valențele și meliorizările celor mai populare și profitabile meserii din zorii antichităților până chiar azi.

Mai clar sau obiectiv vorbind, chiar dacă nu are încă doctoratul atât de strict necesar în aceste Zile din Urmă, Doamna X ar putea foarte bine educa, mentora, monitoriza sau impresaria plutoane întregi de escorte de soi ori de prostituate de rând, de videoceateuze sexi dar proaste rău, de coafeze sau esteticiene de salon de masaj/pedichiură/manichiuri/herstail/epilări sau alte arte și meserii legale, oneste, tot mai căutate. Deci mentor/monitor și pedagoagă de doamne și domnișoare care nu uită nicio clipă de realitatea faptului că oricând și de oriunde poate trece prin fața vitrinelor, scaunului lor ergonomic, fotoliului rabatat sau patului lor cu gaură facială Marele Cal Bălan (cu șaua-i verde sau policromatică). Ori însuși Prințul respectiv Regele cineștie cărei echipe mari de fotbal, soțul bogat însă pe nemerit ridat și-ncărunțit al cineștie cărei madame acre și rele și frigide și-urâte ca dracu, deci putând cvasioricând sesiza cum că Este șan-sa taaaa, nu vei ree-gre-taaaa…/ ai atâtea și-atâtea surprize în ca-, lea taaaa…/ este șan, -sa taaa… Deoarece neavând experiența observațională și cogitativă a maseuzei X, multe ratează.

Dar nu (stop, opriți filmul)! Doamna X/Anonim nu este genul. Ea are limite exacte ale propriei elasticități etice, sociale și profesionale. Știe multe dar nu vrea, poate însă n-o interesează, mulțumindu-se cu cât câștigă (în propriile granițe etice și socioprofesionale), văzându-și doar de viitorul său și-al familiei/copilașilor proprii. N-are de gând să iasă la nicio rampă, nici în grosul și nici în electivul societal.

Totuși, totuși…

Aș recomanda, de pildă (sau măcar) d-lui Andrei Pleșu, să își rescrie cuminte toată minima sa moralie, de odinioară și de totdeauna. Ca și regretatul acad. Răzvan Theodorescu, să revină frumos și să-și revadă teoria despre eternul și imuabilul levantinism al mentalului românesc. Ambele, sinteze culturale sau filozofii în care, pe căi mai mult sau mai puțin afectate referențial, stilistic și estetic, în conformitate cu o butadă total nefericit răstălmăcită de către onor telectualul român (și-anume cum că tout est pris à la légère n-ar fi ceva de rușine, ci dincontră), încă se permite a se pricepe că e nobil să-și bage românul picioarele-n toți și toate, oriunde, oricând și oricum, că e normal să luăm absolut orice-n deșert și blasfem, că e ochei să te ușurezi unde și pe ce papi, că mâna care te-a hrănit arată-n regulă de o muști, că e firesc și bine să faci mișto de cel mic și slab, că loialitatea față de ștabii criminali sau hoți e virtute, că gudureala și lingușirea sunt lege, că musai trebuie să faci orice, în profit propriu, de se oferă sau provocă ocazia. Plus că insul astfel rezultat și cu moravurile instinctelor sale brute și neanalizate se dă și merită respectat drept măsură dreaptă și onorabilă a tuturor lucrurilor.

Desigur, iute-iute vor năvăli acuma diverse persoane și personaje, ca să țipe sus și tare cum că respectivii mari valori culturale intangibile, de-altminteri mulți, preamulți alții, nu vor fi zis niciodată ceva exact așa. Ca și cum formulistica, retorica ori cuvintele contează. Numai că ceea ce chiar contează pe lume reprezintă reductibilitatea ideilor, efectul percepției finale, comune sau majoritar-populare, consecințele vizibile în concretul comportamental, la nivel reprezentativ și de masă. Adică elemente despre care respectivilor elitiști culturali nu prea le vor fi păsat, pe care inclusiv cititorii/discipolii unor asemenea teorii și sistemuri le vor fi aplicat în concretul nenorocirilor și netrebniciilor și falsurilor și nerușinărilor naționale de văzut astăzi chiar și de nevăzători.

Dar cum ar putea asemenea maimării să se revizuiască dacă nu, de pildă, șezând ciuci, pe jos ori în lotus taman la picioarele unui învățător simplu, onest și fără diplome, precum cel văzut mai sus: Doamna X/Anonim, maseuză punct.

(Zic și eu, poate idealist, căci în toată această întreprindere nobilă poate interveni o mică problemă. Femeia guru de care vorbim n-arată îndeajuns de nasol pentru ca să se poată concentra omul.)