o apă moale și nouă

suntem și noi poeții stăpâni la casele noastre

și când ne-apropiem de ele

ferestrele ușile și pereții 

par a se bucura

 

avem grădini cutii poștale 

și ceșcuțe cu flori

și de plecăm lăsăm orice lucru

în grija Celui de sus

 

noi râdem și plângem 

și fericirea noastră se-oprește

de prea multe ori

 

noi scriem 

chiar dacă unii dintre noi au orbit

și încă nu-și dau seama

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *