Nino Haratischwili este o scriitoare germană de origine georgiană care a scris mai multe romane, piese de teatru, fiind și regizor de teatru. A debutat cu romanul Juja (2010), iar cel mai recent roman al său, The Lack of Light (2022) a fost primit cu mult interes de către cititori și critici. Romanul A opta viață (pentru Brilka) a apărut la Editura Trei, în 2023, colecția FICTION CONNECTION, traducere din limba germană și note de Lara Kirsh, este și prima carte a autoarei la care are acces publicul cititor de limba română.
În A opta viață (pentru Brilka) sunt înfățișate cititorilor, în cele 900 de pagini, dramele și împlinirile personale ale unei familii extinse georgiene care supraviețuiește evenimentelor istoriei ce a marcat întreaga evoluție a lumii din secolul trecut, dezvăluind o extrem de talentată scriitoare, mărturie fiind și numeroasele premii la care a fost nominalizat romanul (Europese Literatuurprijs în 2018, International Booker Prize în 2020, fiind distins cu Warwick Prize for Women in Translation tot în 2020.
Romanul este precedat de un Prolog sau Partitura uitării în care Anastasia, care-și spune Brilka, ia decizia să nu se mai întoarcă în țara natală, Georgia, ci să ajungă în Austria. Pentru această adolescentă rebelă, fără părinți, însă având predecesoare curajoase, cu o pasiune pentru dans, dar care nu o ferește însă de vulnerabilități, ia naștere cartea, astfel, încă de la început aflăm că omul, întreaga umanitate are nevoie de o lecție importantă de istorie prin care se încearcă recuperarea, salvarea. Miza cărții este aceea de a te face conștient că, pe parcursul vieții, omul poate pierde foarte multe: familie, prieteni, casă, țară, dragoste, pasiuni, dar susținerea și izbăvirea pot lua nebănuite forme, la fel ca și suferința:
Supraviețuiește tuturor războaielor. Traversează toate granițele. Ție îți dedic toți zeii și toate rozariile, toate arderile, toate speranțele decapitate, toate poveștile. Fiindcă tu ai cu ce, Brilka. Optul, gândește-te la el. În cifra aceasta vom fi cu toții pe veci împletiți și ne vom putea asculta unii pe alții, pe parcursul secolelor.
Tu vei putea.
Fii tot ce am fost și nu am fost noi. Fii locotenent, dansatoare pe sârmă, marinar, actriță, cineast, pianist, iubită, mamă, infirmieră, scriitoare, fii roșie și albă sau albastră, fii haos și rai și fii ei și eu și nu fi toate acestea, dansează mai ales nenumărate pas de deux.
Stăpunge această poveste și las-o în urma ta.
Alcătuită din opt cărți, dintre care ultima va fi o surpriză pentru cititori, fiind în același timp și aparentul motiv al scrierii cărții (Cartea întâi- Stasia, Cartea a doua- Christine, Cartea a treia -Kostia , Cartea a patra- Kitty, Cartea a cincea- Elene, Cartea a șasea- Daria, Cartea a șaptea- Niza, Cartea a opta- Brilka), și merită aici să mă refer la semnificațiile acestei cifre alese nu întâmplător de autoare pentru a segmenta acestă saga a unei familii cu adevărat uimitoare – cifra opt este considerată a fi una care reflectă perfecțiunea, echilibrul, capacitatea de a lua decizii, o formă grafică care trimite la reprezentarea infinitului, care semnifică ciclurile vieții care curg mereu și aspectele din viața trecută care aduc recompense în cea prezentă -, cartea scriitoarei georgiene este o revelație care poartă cititorul peste mai bine de un secol de existență a Georgiei și a URSS-ului.
Trebuie menționat că romanul poate fi citit și interpretat în mai multe coduri de lectură: ca roman de familie pentru minunatul arborele genealogic prezentat, cu numeroase ramificații, asemenea firelor din covorul vechi și prețios pe care-l desfășoară străbunica Stasia, roman de dragoste, căci iubirea se regăsește sub forme nebănuite la fiecare personaj, de la cea romantică, adolescentină, până la iubirea pasiune, nimicitoare, imposibil de uitat, roman istoric prin reconstituirea unui regim comunist prin evocarea unor personalități ale lumii politice precum, Hitler, Lenin, Stalin (Omul de Oțel), Lavrenti Beria- cel care va juca un rol aparte în viața unui membru al familiei amintite, Hrușciov, Gorbaciov, Eduard Șevarnadze, roman de formare pentru fiecare personaj care ocupă locul central în cartea căreia îi este dedicată, roman frescă pentru prezentarea epocilor care se derulează în cei 100 de ani, roman à clef prin faptul că înfățișează transparent personaje și fapte istorice de notorietate și nu pot să nu amintesc aici de atacul de la Pearl Harbor, reintroducerea pedepsei cu moartea în Uniunea Sovietică în 1950, primul drum într-o naveta spațială a lui Iuri Gagarin sau accidentul nuclear de la Hiroshima.
După cum se poate vedea, fiecare parte a cărții este dedicată, în special, unui anumit personaj, membru al acestei familii, Joshi, a căror existență se împletește cu destinul anumitor personalități, în special politice, care au punctat evenimente esențiale în istoria universală. Putem observa că nu doar cu membrii familiei georgiene ce va cunoaște pe rând prosperitatea, faima, stabilitatea, cât și decăderea, lipsurile, sărăcia vor face cunoștință cititorii, ci cu personalități ale lumii istorice care au marcat considerabil secolul trecut. Aceștia reprezintă pilonii unei realități crude, sunt cei care au decis istoria întregii omenirii, nu doar a spațiului fost sovietic și se amestecă printre locuitorii obișnuiți ai unei Georgii binecuvântate, dintre care unii vor ajunge să fie cunoscuți și peste ocean, așa cum este cazul lui Kitty, care va deveni o cântăreață celebră, a comandantului Kostia care crede în măreția Rusiei, iar decăderea acestui stat îi va degrada propria existență, conștientizând că întreaga viața a crezut într-o iluzie. De altfel, scriitoarea evidențiază lupta permanentă cu nedreptatea, cu sistemul imposibil de învins care nu vrea doar să uniformizeze viețile oamenilor, ci amputează destine, cum este cazul lui Christine sau al lui Andro și al fiului acestuia, tatăl, un idealist și un aspirant al ideii de libertate, care se împotrivește comunismului, ajungând în final să se întrețină, după ce iese din închisoare, sculptând în piatră busturi uriașe ale lui Lenin și Marx.
Petrecerile fastuoase care arată luxul, opulența, cu muzică aleasă, invitați de seamă, toaletele extrem de scumpe, mesele cu icre negre scăldate în șampanie din Crimeea contrastează în mod agresiv cu lipsurile pe care le va îndura populația mai târziu: traiul la comun, cupoanele, rația împuținată de alimente esențiale, lipsa căldurii și a electricității. Ideea de supraviețuire este la fel de prezentă și în motto- urile alese de autoare. Mi se pare un aspect extrem de important care nu trebuie neglijat pentru a înțelege că mâna elegantă, dar fermă a comunismului cuprinde tot, iar printre lozincile (Nu putem aștepta să se îndure natura, sarcina noastră este să ne luăm cele necesare. Mulțumim Conducătorului pentru copilăria fericită! Pentru pace a fost creată racheta sovietică. Puterea sovietică nu pedepsește, corectează. URSS veghează asupra păcii între popoare. Mai mult metal-mai multe arme! ) pe care scriitoarea le alternează cu versurile din cântecele pionerești sau din imnul național al Uniunii Sovietice (Republici libere-n strânsă Uniune/ măreața Rusie pe veci a-nchegat/ Trăiască zidită din vreri de popoare/ uniunea Sovietică, marele Stat) sunt strecurate cu ironie cuvintele înscrise pe pancartele de la demonstrații (72 de ani- pe drumul către nicăieri, Dau guvernul pe un kilogram de macaroane) și devin o gură de aer proaspăt versurile formației Deep Purple ( I guess I‘ll always be / A soldier of fortune).
Stasia, prin a cărei naștere la 1900, marchează debutul unui secol este personajul care adună în jurul său toate evenimentele, neocupând doar locul unui observator atent, ci fiind ea însăși implicată în iureșul evenimentelor, care supraviețuiește cel mai mult unei perioade importante, este cea care va primi din partea tatălui, rețeta secretă de ciocolată care va fi folosită în momentele cele mai grele ale existenței familiei, marcând suferința, dar și supraviețuirea, atunci când, pentru a putea face rost de bani, va face torturi de ciocolată care sunt vândute la bucată- un tort întreg ar fi fost prea scump și nu și l-ar fi putut permite locuitorii unei Georgii săracite. Ingredientele acestei ciocolate calde care cuprinde în aburii săi mirajul unei existențe lipsite de griji sunt păstrate cu sfințenie deoarece, consumată prea des și în cantități prea mari, devine letală. Ciocolata este însă o metaforă a supraviețuirii în acest roman, îmbrăcând valențe magice, căci cum altfel am putea numi puterea acestei băuturi artizanale, care se evidențiază în mod deosebit olfactiv, care va aduce nenorocire în viața celor care o vor bea și chiar moartea.
Într-un prezent nesigur care pare că trece prea repede, să scrii despre trecutul prin care se recuperează amintirile unor generații întregi, care sudează legăturile, întărește scopurile esențiale, să amintești de greșelile individuale ale omului de rând sau ale unui conducător de stat, de dramele suferite de atâția oameni, să aspiri la ideea de libertate și să-i îndemni și pe ceilalți să facă la fel, devine un act de curaj, de sinceritate pură, acesta este lecția la care ne invită să medităm Nino Haratischwili.
