Purtăm în noi
ca niște greieri într-un cîmp de vară
chemarea trupurilor rătăcite,
scînteia regăsită ‘n fiecare toamnă
Aprindem focuri ocrotiți de noapte
incandescenți, cu aurul curgînd din ochi
de trupul tău
prin pori, otrava verde mă desparte
și vîntul îmi trîntește ‘n față porți
Cu pașii furișați de hoți,
vechi călători prin carnea ta,
din adînc se ridică iubirile moarte
cu ochii rămași fără cer
muguri de ger peste buzele coapte
Atunci,
îngerii din trîmbițe subțiri
de trei ori au strigat
Veniți de luați aminte
Trupul a trădat