În anii în care Titu Maiorescu şi P. P. Carp dispar, umanitatea se pregăteşte să intre în marele secol al carnagiului ideologic. Veacul pe care îl părăsesc cei doi junimişti este cel în care ideea se înscrie, kafkian, în trupuri de oameni. Masificarea pregăteşte terenul pentru deificarea Conducătorilor, în vreme ce patriile sunt înlocuite de vastele lagăre ale crimei. Luciditatea devine o formă de insurgenţă pe care statul o reprimă, fără ezitare. Nimic din ceea ce liberalismul conservator junimist propune ca variantă de evoluţie nu mai este păstrat în deceniile teribile care urmează .Moderaţia conservatoare junimistă este alungată în notele de subsol ale istoriilor interzise.
Revenirea la junimism este revenirea la curajul lucidităţii ce evocă tenacitatea întemeietoare a lui Edmund Burke. Fără această vocaţie a exerciţiului critic, nu suntem decât o pastă pe care statul omnipotent o supune voinţei sale. Sfera noastră de libertate nu poate exista în afara reafirmării, constante, a liberului-arbitru ce ne acordă demnitatea umană însăşi. Demagogia corectitudinii politice progresiste şi rătăcirea xenofobă sunt extremele pe care acest conservatorism junimist le refuză, în numele inteligenţei şi al moderaţiei. Din prudenţa junimistă se hrăneşte propria noastră capacitate de a bloca avansul fantasmelor demagogiei liberticide.
Junimismul şi educaţia lucidităţii
De ce sunt junimist? Pentru că regăsesc în gesturile lui Maiorescu şi Carp ilustrarea patriotismului ce nu flatează, ipocrit, viciile noastre colective şi nu încurajează recăderea în mituri compensatoare. Este acel patriotism care se fereşte de gesturi largi şi avântate, preferând tenacitatea modestă a acţiunii cotidiene. Despe acest patriotism al construcţiei ne vorbesc paginile junimiste, spre acest patriotism al privirii curajoase ne îndrumă viziunea lor.
De ce sunt junimist? Pentru că regăsesc în textele junimiste claritatea de cristal a unei limbi luminoase, epurată de gângăveală şi de vulgaritate. Junimismul lasă celor de azi pedagogia ironiei, capabilă să combată beţia de cuvinte şi rătăcirile dacopate. Limba junimiştilor este o limbă modelată de dublul imperativ al lucidităţii şi al expresivităţii. În acest ev al anacolutului, ea ne curăţă de zgura imposturii.
De ce sunt junimist? Pentru că regăsesc în liberalismul conservator junimist apelul la lege şi la bună guvernare , apel fără de care votul popular nu înseamnă decât fard înşelător pe obrazul autocraţiilor. Regăsirea demnităţii umane trece prin regăsirea protecţiei drepturilor noastre. Arbitrariul, fărădelegea, corupţia sunt flagelurile unei comunităţi mutilate de complicităţi. Ieşirea din spaţiul imund al cleptocraţiei este un un element al pedagogiei junimiste. Cetăţenia implică exercitarea, tenace, a dreptului la critică şi la rezistenţă.
De ce sunt junimist? Pentru că regăsesc în luciditatea lor temeiurile noastre de luciditate. Dincolo de formele pe care le invocăm, dincolo de directivele noii limbi de lemn se află vastul domeniu al imposturii şi al prostiei triumfătoare. Mediocritatea se află înstăpânită peste noi. Jugul pe cale îl impune este unul insuportabil, unul ce perverteşte spiritul public, poate ireversibil. Spaţiul public este capturat de incompetenţa locvace. Studioul de televiziune sau reţelele sociale sunt spaţiile în care această dejecţie intelectuală este triumfătoare.
De ce sunt junimist? Pentru că regăsesc în direcţia lor reperele pentru reconstrucţia patriei noastre. Detaşarea de prostie, de vulgaritate şi de complicităţile imunde înseamnă regăsirea acelui drum ce evită scurtătura noroioasă a demagogiei . Junimismul este nu doar o igienă intelectuală. El este un îndrumar pentru asanarea vieţii noastre publice.
Din blocul junimist supravieţuieşte această extraordinară imaginaţie şi forţă a spiritului critic. Reîntoarcerea la junimism este reîntoarcerea la energia proiectului liberal-conservator. Progresul domesticit de tradiţie, moderaţia implacabilă, domnia legii, una şi egală pentru toţi: revenirea la junimism este parte din drumul nostru colectiv spre un alt viitor.
