Autoportretul dada

Ceva cu-a fost odată
ceva neprevăzut
plutește norul de ceață,
în colierul tău de la gît
Între pietre sînt uși
un rîu de argint le unește
un acolo ‘n aici
și-un atunci în acum
în care totul plutește
Sunetele se ‘ntorc vămuite
bucăți de ceasornic s ‘arată mereu Strigătul, devine privire
și..
acesta sînt Eu