Psalm

Prea mult, prea larg e tot ce-mi dărui,
De atâta bine mă cutremur,
Nici nu mai știu cum să mă apăr:
Iubirea Ta vine ca marea
De pretutindeni să îmi smulgă
Ultima stâncă de sub talpă,
Lumina stă să mă sfâșie…

Ascunde-mă de Tine, Doamne!
Fă-mă din ce în ce mai mică,
Până mă lecuiesc de spaimă.

2 Comentarii

  1. Liana Tugearu says:

    Nu găsesc cuvinte potrivite pentru a putea aprecia atâta subtilă sensibilitate raportată la sacru.

  2. Viorica Niscov says:

    Impresionant acest psalm izvorât dintr-o iubite dureros de mare pentru Dumnezeu, o iubire in care sufletul parcă ar vrea să dispară suportând greu lumina strălucitoare de Sus.
    Lauda , proprie categorial ,
    Psalmului, este întrețesută in firele subțiri ale rugăciunii finale.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *