Clandestin
pierdut în golul dintre mîini,
mă plimb îmbrăcat în trecut
În piept
se zbat primordiale
umbre sălbăticite
din ploaia ce moaie
un Tu nevăzut
Cu gust de Fanar și cafea
toate,
se dilată diluate
Brațele te desenează în linii abstracte,
de-un modernism desuet
Într-un joc echivoc
fluturi neterminați și buze ‘n unghiuri ascuțite,
șanțuri săpate în trupul arid într-un
portret cu venele deschise
La capăt
dintr-o picătură de apă
Flăcări,
florile roșii s’ aprind
