se vădește în situații atât de supărătoare încât, oricât ai fi de patriot, sau poate tocmai de aceea, repeţi îngândurat că nu trebuie să-şi bată joc alţii de avutul nostru, pentru că o facem noi. Prea des se adeverește o anume anecdotă cu iz de manual de religie pentru ciclul primar:
Se povesteşte că Sfântul Petru era în misiune terestră; le împărţea neamurilor darurile Tatălui Ceresc. Tocmai ce trecuse peste carpato-danubiano-pontica viitoare Românie, când observă că sacul cu de toate, oricât de sacru, avea o ruptură buclucaşă prin care bunurile şi bunătăţile ajunseseră, fără voia lui, în amintitul ţinut. Nemaiavând ce împărţi, se întoarse la Atotputernicul, cu sentimentul datoriei parţial împlinite. Văzându-l cam îngândurat, Tatăl îl întrebă: „Petre, ce-i cu tine, eşti trudit?” „Doamne, – mărturisi el – trecusem de ţara românilor când am văzut că prin ruptura sacului apostolic s-au scurs toate cele de dăruit tuturor şi m-am gândit că nu ar fi drept…”. Dumnezeu, în marea sa bunătate şi înţelepciune, îl linişti: „Nu-ţi fă necaz, Petre, când s-a petrecut ce mi-ai spus, mintea nu mai era în sac”. Nu și șmecheria. Malițiozitate divină, ar spune unii dar uneori, cam des, realitatea confirmă cuvintele Tatălui. Până și media le confirmă… cu senzațională satisfacție uitând că aparține aceluiași neam.
Un oficial autohton declara ritos odinioară pe micul ecran național, la momentul (aproape) fast că după 1 ianuarie 2007, adică după penetrarea în U. E. „s-a terminat cu aprinsul miriştilor şi poienilor de către unii inconştienţi, ne civilizăm şi noi…”. Desigur că vorbele respectivului nu mai au azi nici o relevanţă (presupunând că au avut vreodată, mai ales că civilizarea nu vine de la sine şi nici de la o zi la alta). Ca atare, o serie de concetățeni sunt loviți în continuare de piromanie deja din februarie (în absența regretabilă a zăpezii).
Un drum cu trenul sau cu maşina în unele zone, sau urmărind (totuși) jurnalele mediatice, oferă un spectacol de antichitate scito-geto-dacică sau de ev mediu timpuriu, aşa cum ne învăţau manualele de istorie pentru clasa a IV-a: când năvăleau cotropitorii, strămoşii noştri distrugeau bucatele, dădeau foc câmpiilor şi otrăveau fântânile (interesant ar fi de ştiut ce mâncau după plecarea răilor şi cum îşi dezinfectau fântânile).
Urmărind cum arde totul, rămâi cu atât mai nedumerit cu cât nimeni nu dă semne (totuși… ) că ne-ar cotropi (suntem și în NATO… interesant că în latină pro(-)nato înseamnă cu capul plecat), aşa că începi să te întrebi de ce trebuie făcuţi scrum și arborii de pe marginea şoselelor sau chiar traversele de cale ferată? Răspuns simplu: pentru că prostia e nemărginită. Un cetăţean român, european deci, afirma recent că incendiază tot ce e uscat, pentru că aşa e datina, aşa făceau şi strămoşii lui. Intrigant totuși că în perioada dictatorială nu avea nimeni curajul să-şi exhibe astfel tarele psihice și respectul pentru datina străbună deși daco–mania era încurajată.
Poveştile despre „românul frate cu natura” sunt deci pentru adormit minorii; munţii de gunoaie de prin păduri (şi nu numai) reprezintă o nefericită completare (cumplire să-i zicem) a incendierilor practicate de descreieraţii redeveniţi proprietari de pământuri şi păduri. Puterea incendierii îndătinate adeverește cuvintele lui Cicero: „Proasta obişnuinţă e mai tare decât natura”.
Otrăvirea fântânilor a progresat totuși, adică a fost înlocuită cu aruncarea recipientelor de plastic (PET) în râuri sau pe luciul lacurilor. Au fost și sunt semnalate cazuri ale unor ape curgătoare blocate de peturi şi gunoaie. Atunci când cultul dominant este cel al murdăriei şi dezordinii, concluzia nu poate fi decât amar ieronimiană: „Cu greu poţi înlătura ceea ce ai admis ca o obişnuinţă”. Lipsind voinţa, totul este zadarnic.
Una dintre ironiile deloc subtile, constatate pe un traseu național, deci un DN, se prezenta astfel: în parcare (plină de gunoaie), pe o tăbliţă verde ca frunza era scrisă următoarea tâmpenie (aproape) nevinovată: „Românul e frate cu codrul”; fraţi veterotestamentari, eventual, precum Cain şi Abel, judecând după faptul că la vreo zece metri de străbun îndătinata cugetare, codrul fumega încet şi sigur, cu foc mocnit dar eficient. Rememorând manualul, te întrebi totuşi: „Cine i-o fi atacat pe români?” Desigur strechea, cum se zice în popor. De altfel, de remarcat şi că movilele de gunoaie, cele mai impresionante prin dimensiuni și compoziție se află tocmai acolo unde scrie Interzisă depozitarea deşeurilor şi a molozului. Amendă… Perversă atracție!
În anii 80, printr-un canton elveţian urma să treacă o autostradă; proiectul a fost blocat pe moment deoarece, urmând principiul crestei militare stabilit încă de inginerii Romei, ar fi trebuit tăiat un stejar secular din vecinătatea unei comune. Printr-un referendum (nu la tv) elveţienii localnici au hotărât păstrarea stejarului. Proiectul autostrăzii a fost revizuit, optându-se pentru o buclă ocolitoare. Sună a SF pentru noi; oricum, nu înseamnă că dacă vom defrişa sau incendia mai mult, vom avea mai repede autostrăzi.
Atunci când o (presupusă) datină e invocată pentru a argumenta (auto)bătaia de joc, înseamnă că stăm rău. Un moratoriu asupra năravurilor prostești, chiar şi pe timp limitat, ar putea avea rezultate. Plinius Iunior credea sincer că „Un singur an contează mult în schimbarea obiceiurilor oamenilor”. Nu precizează însă de ce fel de schimbare e vorba (în bine sau în mai rău) şi, mai ales esențial ce măsuri trebuie luate pe un an de zile???. Și respectate.
Dacă mai adăugăm și scabrosul obicei mai nou de a renova prin termopanare anumite biserici monumente arhitectonice, constatăm că le lăsăm moştenitorilor datina scrumitului pe câmpii şi în păduri, dar şi pe cea a termopanelor în locul vitraliilor, alături de Legea patrimoniului.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
