Naufragiul nădejdilor

Seria de volume dedicate Marelui Război inițiată de Editura Humanitas în preajma Centenarului include, de puțină vreme, o nouă contribuție. Volumul lui Ioan Dragu (Ionel Drăgescu) reunește de fapt trei lucrări ale amintitului autor, apărute în primă ediție la sfârșitul primei conflagrații, anume Moartea Albă (Editura Brănișteanu, 1918), Pe urmele bolșevicilor (Editura Librăriei H. Steinberg, 1918) și Drumuri de sânge (Editura Steinberg, 1918), toate publicate inițial sub titlul generic Campania anilor 1916-1918. Noua ediție este îngrijită de Daniel Cain, autorul unui amplu studiu introductiv pe marginea contribuțiilor lui Dragu, care încadrează evenimentele reflectate de autor în contextul mai larg al participării românești la război.

Din rațiuni lesne de înțeles, cele trei texte ale lui Dragu care alcătuiesc volumul sunt îngrijite și alăturate urmând firul evenimentelor și, nu ordinea propriu-zisă a apariției edițiilor princeps, de după război. Așa se explică, bunăoară, că prima secțiune, intitulată Drumuri de sânge, reflectă debutul participării românești la război, odată cu ordinul de mobilizare de la mijlocul lui august 1916 și luptele care au urmat, așa cum au fost ele percepute de tânărul sublocotenent Ionel Drăgescu, jurnalist ce căpătase deja notorietate, în viața civilă, dacă avem în vedere articolele și notele sale de călătorie publicate în „Viața Românească“, dar și cronicile literare apărute în alte publicații, precum „Ramuri“, „Universul Literar“ sau „Rampa“, pentru a aminti doar câteva. Prima parte a trilogiei sale are meritul că surprinde cu acribie și spirit critic, dincolo de atmosfera de entuziasm inițial și de nerăbdare de a începe capitolul vitejiilor (ce stăpânea pe cei mai mulți dintre cei mobilizați – mergem înainte veseli, lupta nu pare rea și moralul e bun), mai cu seamă neajunsurile și erorile care coroborate, aveau să conducă la deznodământul teribil al campaniei românești din toamna anului 1916. Un episod sugestiv, în acest sens, căruia îi este martor autorul, este cel în care un convoi special de provizii, atât de necesare trupelor românești aflate în momentele dramatice ale confruntării cu trupele Puterilor Centrale, nu poate fi descărcat decât parțial și cu mare întârziere, însă doar după intervenția autorului (siderat de delăsarea și de lipsa de responsabilitate întâlnite), pentru că nimeni nu prevăzuse sosirea proviziilor – deși ele fuseseră solicitate de un general, și nici soldații necesari pentru descărcarea lor. Soarta confruntărilor și debutul refugiului sunt, de altfel, desăvârșit surprinse în descrierea lui Dragu: ,,[…] în naufragiul nădejdilor, în doliul inimilor, în amorțirea lugubră a voințelor care nu mai pot reacționa, trenul se strecoară înapoi [….] pe drumurile în care exodul unei armate și unui popor scrie poema convulsivă a celor mai înfricoșate suferințe“.

A doua lucrare a lui Dragu inclusă în vol. Moartea albă surprinde, după cum sugerează și titlul, situația dramatică a administrației, trupelor și populației românești retrase în Moldova. Aglomerația excesivă (determinată de valurile de refugiați și de retragerea trupelor), coroborată cu lipsa alimentelor, slabele condiții de îngrijire medicală și iarna grea (condiții climaterice mai mult decât vitrege, iarna 1916-1917 fiind una cu temperaturi negative extreme) au condus, în scurtă vreme, la proliferarea tifosului exantematic, așa încât, potrivit unor estimări din epocă, se înregistrau, la un moment dat, câteva sute de morți de tifos exantematic pe zi. Autorul însuși s-a aflat, de altfel, printre cei suferinzi de tifos (ca și fratele său mai mic Radu, dar și mama sa), reușind însă să învingă boala.

Ultima secțiune a volumului include lucrarea Pe urmele bolșevicilor, ale cărei pagini ilustrează cu talent literar odiseea trupelor românești pe tărâm basarabean, în contextul proliferării tulburărilor bolșevice care determinaseră noile autorități de la Chișinău să solicite ajutor românesc pentru a ține piept anarhiei. Trupele române sunt întâmpinate cu reacții din cele mai variate, în funcție de tipurile de populație și de poziționarea politică a locuitorilor, de la rezervă și ostilitate până la manifestări de bucurie și un entuziasm mai mult sau mai puțin veritabil, exhibat la intrarea soldaților români în Chișinău: ,,[…] nu vă lăsați amăgiți de primirea bună. Cei ce vă aclamă sunt școlarii moldoveni, sunt luptătorii naționaliști, sunt câteva grupuri de prieteni ai românilor“. Autorul însuși iscodește un basarabean, soldat în armata rusă, sosit acasă: ,,vorbește bine, curgător, a fost și în România, a citit mult și a judecat multe. Privesc cu necaz haina aceea străină, mai străină încă de când ni-e dușmană, pe un trup așa de românesc. Îmi vine să îl scutur, să-l întreb de la suflet la suflet, să știu ce se petrece sub craniul acela acoperit de șapca muscălească. –Ascultă, camarade, vă gândiți voi vreodată la țara de dincolo de Prut? […] –Da, ne gândim uneori. Și acum ne gândim mai mult […]“.

O splendidă re-editare a unor lucrări prea puțin cunoscute…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *