În ajunul Crăciunurilor de demult, casa începea să se umple de mister. Bunica mă ruga să merg în vârful picioarelor şi să vorbesc în şoaptă pentru că zgomotul putea speria aluatul pe care ea îl închinase şi îl pusese la crescut, într-un lighian acoperit cu şervet gros şi aşezat pe taburet lângă o sobă.
Din când în când, împinsă de curiozitate, ridicam colţul şervetului să văd ce se întâmplă înăuntru iar când coca umflată ameninţa să se reverse, plecam iute să-i dau de ştire şi bunicii. Ea lua cu grijă odorul cel călduţ în braţe, îl pregătea pe îndelete, făcea iar semnul crucii peste el, potrivea focul să nu fie nici prea domol şi nici prea repezit şi băga cozonacul trandafir în cuptor.
Ducându-şi degetul la gură, bunica mă îndemna să tac pe mai departe, pentru că liniştea păzea mai bine cozonacul să se rumeneascã. Dar mai era ceva. După o vreme, comoara din cuptor prindea să cânte, întâi, încet, apoi din ce în ce mai tare, înmiresmând treptat întreaga casă. Cine se mai putea întrece cu cozonacul de atunci în bunătate? Nu trebuia decât să închid ochii şi să adulmec fericită aromele care pluteau în aer.
În apropierea întâiului Crăciun, după ce m-am căsătorit, am încercat şi eu să fac un cozonac asemeni celui de-altădată, urmând întocmai reţeta scrisă de bunica pe un caiet cu coperţi roşii. Am pus aceleaşi cantităţi, am folosit aceleaşi ingrediente, am învelit aluatul ca pe un prunc în cârpe calde, l-am tot vegheat să crească mare, l-am frământat şi l-am întins cu făcăleţul, am umplut foaia cu crema de cafea, pusă la rece de cu seară.
Am rulat foaia, am tăiat-o în bucăţi egale şi-am pus-o într-o formă circulară de metal, unsă cu unt şi presărată cu făină. Am închinat-o şi am vârât-o în cuptor. Nu m-am mişcat o clipă din bucătărie, nu am vorbit cu nimeni, am stat numai cu ochii pe ceas şi-am aşteptat. Cam după treizeci de minute, a început să zboare dinăuntru aceeaşi muzică de-odinioară, tot mai intensă ca parfum. Dar cozonacul de la urmă, tăiat felii şi pus pe farfurie nu mai avea acelaşi gust. Era pâclos şi se lipea de cerul gurii, se înghiţea cu greu, cădea-n stomac ca piatra.
De ce nu îmi ieşise? mă întrebam, roşie la faţă, sub ochii mustrători ai musafirilor din jurul mesei.
– Cât suflet ai pus în aluat? Ce înger ai chemat să îl vegheze? m-a iscodit atunci bunica.
– N-ai pomenit de asta în reţetă, m-am apărat cu stângăcie.
– Nu trebuia decât să simţi în degete şi-n gând lucirea stelei, a murmurat zâmbind, restul ar fi venit ca de la sine.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
Din nou , Doamna Monica Pillat sparge tipare atribuite dansei , riscat!
Umorul cald evaluand o actiune extrem de laborioasa in bucatarie soldata cu esecul lipicios din cerul gurii, face din acest mic text, o bijuterie.
Povestea cozonacului care ba creste , ba e pufos , ba nu creste, imi e cunoscuta indeaproape .
Tacerea impusa de venerabila sa bunica pentru a ocroti taina aluatului inchinat Pruncului ce se naste iar si iar, proiecteaza scena in inefabilul locuit de
nepoata sa ce i duce amintirea cu sine , de o viata .
Din reteta urmata cu sfintenie lipsea ceva .
Invocarea unui Inger de paza al aluatului .
Nimic mai fermecator decat expedierea in sacru a competentelor noastre culinare ..
Nu mi am explicat niciodata de ce al doilea cozonac al meu ( si ultimul ),nu mi a iesit.
Acum stiu!
Emoționant! Mai toți avem amintiri din copilărie legate de cozonaci, brazi impodobiți cu globuri, colaci și beteala, taina care plutea in casă în asteptarea infrigurată a lui Mos Crăciun, dar puțini au sensibilitatea delicată și înzestrarea Monicăi Pillat pentru a le putea evoca atât de viu. Mulțumim, Monica!
Suuperb. Imi aduc aminte, mai ales acum, in preajma Sfintei sărbători a Crăciunului, de cozonacii mamei. 30 de ouă la kg de făină, nuci, baton de vanilie, unt si lapte de cea mai buna calitate. Erau spectaculosi…. Nu avea nimeni voie să intre in bucătărie,, nici eu, nici tata. Când erau gata, primul lucru pe care il făcea era să împartă din acea minune, vecinilor săraci. Mândrii, cozonacii mamei…….. Te iubesc, de dincolo de steaua care mă vegheaza….. Scumpa mea Măicuța..