Mesaj apostolic-patristic

Se poate lesne observa că marile revolte, nu neapărat stradale, reflectă în fond furia unui grup împotriva altui grup pentru că lucrurile nu stau așa cum și-ar dori unii; dar, mai grav e că unele manifestări verbale replicante și nu numai probează necunoaștere în timp. A crede că lucrurile s-au schimbat la nivelul relațiilor interumane în ultimii 1987 de ani – dând crezare calculelor distinsului nostru  Dionisie Exiguul – în raportul putere laică-putere bisericească, înseamnă a fi neștiutor, fariseu sau mai rău. În esență nu e cazul să acuzăm pe nimeni: cei doi apostolici, cel petrin și cel andreian nu fac decât să-și continue misiunea arhipăstorească cu toate inflexiunile sufletești și financiare, (absolut necesare acestea din urmă  pentru a clădi fără încetare Domus Dei sau Casa Domnului) cu și prin mijloace specifice, până când vine vorba de restabilirea unității despre care e greu de spus dacă a existat în afara Lui. Așa cum subliniam la momentul respectiv, rămâne însă referențială întâlnirea fraților apostolici, din trecutul apropiat.

„S-au luat măsuri, prea buni principi, prin hotărârile Seninătății Voastre, ca erezia arienilor să nu mai poată sta ascunsă și nici să se răspândească mai departe. Căci socotim că, în poruncile pe care le veți da, veți ține întru totul seamă de hotărârile sinodului”.

„Dacă s-a hotărât ceva despre treburile cetățenești nimeni să nu se socotească îndreptățit să calce învățătura religiei. Nimeni să nu amăgească vârsta ta tânără; chiar dacă e păgân cel ce cere acestea, nu trebuie să-ți atragă mintea în lanțurile superstiției sale, ci este dator să te învețe și să te îndrume cum să studiezi  din proprie râvnă  credința cea adevărată. Trebuie lăsate acestea pe seama bărbaților străluciți și eu aceasta vreau.”.

„Nimic nu e mai însemnat decât religia, nimic mai înalt decât credința. Dacă ar fi o pricină cetățenească, răspunsul s-ar păstra pentru partea potrivnică, dar pricina este a religiei și, ca episcop, intervin… Desigur, dacă se hotărăște altfel, noi episcopii nu putem să răbdăm aceasta cu ușurință și să ne prefacem. Vei putea să vii la biserică, dar aici nu mă vei găsi ca preot, ci ca potrivnic.”

„Poate te gândești,  împărate, la principiile morale. Ce ți se pare mai de luat în seamă: forma principiului, sau conținutul religiei? Este de trebuință ca datoria credinței să treacă înaintea poruncilor. N-ai auzit, împărate, că, în chip dumnezeiesc, atunci când Iulian a poruncit să fie reparat  templul din Ierusalim, cei ce-i făceau curățirea au fost mistuiți de foc? Nu te temi să nu se întâmple și acum același lucru?” (notă: este vorba de ordinul dat de împăratul Theodosius ca sinagoga incendiată  de creștini să fie refăcută de cei vinovați, toți posesorii cetățeniei romane având drepturi egale, indiferent de religie).

Sunt doar câteva infime citate din epistolele Sfântului Ambrozie al Milanului, arhitectul Bisericii și al relației Stat – Biserică. Fiind în rândul sfinților de prim rang – că asta e cu ierarhia – nu cred că poate fi contrazis; sau dacă da, cei care o fac pălăvrăgesc degeaba. De subliniat și că excerptele de mai sus sunt din scrisori adresate împăraților romani, oricum mai potenți decât președinții de azi. Dar nu le-a folosit nici lor.

Deci, decât isterizări jurnalistice,  mediatice care nu vor schimba absolut nimic, stârnindu-i mai curând  pe habotnici și încuiați,  mai bine să ne întoarcem – cei care suntem în stare – la înțelepciunea horațiană (nu e păgână, căci înțelepciunea sau e sau NU) a îndemnului nil mirari (nimic să nu ne mire), iar asta pentru că nihil novi sub sole (nimic nu e nou sub soare), iar cu încălzirea globală  lucrurile se vor accentua sub strălucirea lui Ra, crede și Macrobius în Saturnalia.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *