Românii trumpiști din „America”

Am aruncat câteva „sonde” în mentalul colectiv al celor care se autodefinesc, prin apartenența la un grup de discuții de pe Facebook, „Romanians of America” (America-i mai mare, știe oricine, dar eroarea asta nu le aparține membrilor grupului). 

Eu însumi locuiesc (cu doamna mea) de ani buni (12-13, începând din 2000) în Statele Unite, mereu temporar, deci fără drept de vot, dar mereu legal, plătind taxe rezonabile, o chirie medie spre ridicată pentru unde sunt (Texas) și o asigurare medicală care mă duce spre cheltuieli de sănătate mai mari decât taxele și chiria la un loc. Menționez cheltuielile de sănătate pentru că efortul de a le înțelege m-a ajutat să nu taxez drept „marxist-socialiste” propunerile democraților privind sănătatea, din timpul cursei electorale.

“Sondele” aruncate de mine aveau drept scop să-mi dea un răspuns la întrebarea: Cum vor vota românii din Statele Unite la alegerile din 3 noiembrie?

Eu pe Trump îl consider un monstru, dar nu-l urăsc. Eu am ce am cu cei care au făcut „fenomenul Trump” posibil. Nici pe ei nu-i urăsc, doar caut să înțeleg cum au ajuns ei să se identifice cu un monstru. Ei, nu chiar cu un monstru. Cu un escroc eminent. Un om de afaceri care a țepuit cu repetiție persoane particulare dar, mai ales, statul american. Un showman fără simțul umorului, care e gata să-și ia la pumni spectatorii, dacă nu râd conform planului lui. Un individ mic la suflet, care batjocorește femei, țări întregi din lumea a treia, sud americani, oameni cu dizabilități, foști prizonieri de război, ba chiar și soldați morți pe câmpul de luptă. Un președinte care nu înțelege că Justiția și FBI-ul lucrează pentru toți americanii, nu numai pentru el. Un președinte care crede că schimbările climatice, dacă există, nu au nimic de-a face cu omul. Un președinte care a preluat de la predecesor economia pe o curbă ascendentă și a băgat-o în vrie la venirea pandemiei, dintr-un unic motiv: În loc să aplice un plan coerent de depășire a dezastrului, s-a blocat în mentalitatea retardată a unui luptător anti-mască. Și nu numai de prăbușirea economiei e vorba aici, ci de creșterea nejustificată a numărului victimelor (poate triplarea lor).

Deci… ce-am aflat eu de la „românii din America”? Am aflat că aproximativ trei din patru țin cu Trump, îl iubesc (citez: “I love you, Trump!”), îl consideră un salvator al economiei, un om de afaceri strălucit, un salvator al planetei, un cavaler al luptei împotriva socialismului, un stâlp al statului de drept, un om cu un vagon de stamină (“Trump….bre, e Trump! Are sânge în vene, nu medicamente, ca Joe”), necontaminat cu niciun strop de rasism (aș da aici un comentariu de doamnă trumpistă, gen “ție îți plac țiganii”, dar l-am semnalat pe loc administratorului și a dispărut de pe site) și, nu în ultimul rând, o victimă inocentă a asalturilor democraților și jurnaliștilor. 

Asta înseamnă că printre „românii din America” cota lui Trump este semnificativ mai ridicată decât media ei pentru toți americanii, una de găsit mai tot timpul pe undeva între 40 și 45 de procente. 

Ar mai exista posibilitatea ca românii trumpiști să fie mai activi pe facebook și mai iuți la răspuns decât românii americani care nu-l „iubesc” pe Trump. O asemenea diferență de activism se observă în marea masă a americanilor și ea poate fi explicată… psiho-socio-economic. În lumea albilor cu joburi mici și educație precară, pericolul mexicanilor și-al Chinei se vede supradimensionat. Din precauție, să presupunem că printre românii trumpiști nu-i asta cauza. Ca amuzament: printre trumpiștii care mi-au comentat postările am dat peste unul identificându-se în profilul de Facebook prin funcția de director de companie (părerea mea e că funcțiile trebuie ținute pentru LinkedIn). 

Atunci, care-i cauza? Trumpiștilor români le place explicația cu socialismul. Biden e socialist, Trump e capitalist, iar el, trumpistul român american, a cunoscut comunismul și nu se lasă înșelat, miroase socialismul de la o poștă.

Răspunsul meu scurt la această pseudo-explicație e următorul: Trump nu e opusul lui Ceaușescu, ci o altă variantă a lui. Dacă Ceaușescu ar trăi, Trump l-ar admira, așa cum îi admiră pe toți marii și micii dictatori în funcțiune. Din acest motiv, eu cred că trumpiștii români din “America” –  nu toți, desigur, dar o bună parte a lor – sunt niște nostalgici ai comunismului.