V.I. Lenin de la sanctificarea memoriei la rigoarea cercetării istorice…

Apariția unei noi lucrări dedicate lui Vladimir Ilici Lenin ar putea să pară, cel puțin publicului cititor inițiat, una redundantă, dacă avem în vedere că, mai ales începând cu anii ’60 ai secolului trecut și în mod particular în istoriografia occidentală, au apărut numeroase studii, articole și cărți abordând direct sau tangențial tema. Totuși, ceea ce aduce nou lucrarea de față (există deja inclusiv biografii de anvergură dedicate lui Lenin, fie și dacă ar fi să ne referim doar la lucrarea elaborată de David Shub, Lenin. A Biography, datând încă din 1948) este faptul că ea se întemeiază pe coroborarea informațiilor provenite din memorii, jurnale, lucrări deja existente, cu cele aduse la lumină prin studiul documentelor de arhivă declasificate după 1991, din spațiul rus (inclusiv documente și materiale despre campania prin care Lenin a încercat săl înlăture pe Stalin în 1923). De-a lungul deceniilor postbelice, lucrări de anvergură dedicate subiectului, precum cele aparținându-le lui Robert Payne (The Life and Death of Lenin, 1967), Richard Pipes (The Unknown Lenin: From the Secret Archive, 1999), Stéphane Courtois, (Lénine, L’ inventeur du totalitarisme, 2017), pentru a numi doar câteva din ele, au probat interesul istoricilor și cercetătorilor, dar și al publicului larg, pentru tematica extinsă a revoluției bolșevice și pentru figurile exponențiale ale acesteia. Dintre ei, David Shub, pe care l-am menționat anterior, a fost, de altfel, și singurul (dintre autorii de biografii) care l-a cunoscut direct pe Lenin, încă înainte de anii revoluției bolșevice, Shub alăturându-se mișcării revoluționare încă de la vârsta de 16 ani, în primul deceniu al secolului trecut.

Autorul de față, el însuși exeget al revoluției bolșevice și cercetător riguros al unor personaje cheie ale acesteia, de la biografia lui I.V. Stalin la cea a lui L.D. Troțki, și-a dedicat aproape în exclusivitate cariera academică studierii istoriei Rusiei și fostei Uniuni Sovietice. Prezenta lucrare, a cărei primă ediție a fost publicată în limba engleză în anul 2000, reprezintă de fapt primul volum din trilogia lui Robert Service, care mai cuprinde volume dedicate lui Stalin și Troțki, ultimul din ele stârnind controverse și dispute în lumea academică, deși a fost laureat al prestigiosului Premiu Duff Cooper, în anul 2009.

Volumul în sine pornește de la premisa că re vo­luționarul Lenin și omul Lenin nu pot fi explicați și/sau înțeleși fără a-i raporta pe unul la celălalt. De aici și eforturile autorului de reconstitui, pe cât posibil (dincolo de traiectul ideologic al lui Lenin, marcat de influența profund marxistă) și chestiuni prea puțin cunoscute, precum lecturile lui Lenin din perioada copilăriei, pasiunile timpurii ale acestuia. Așa se explică paginile care fac referire la opera elaborată de scriitoarea americană aboliționistă din secolul XIX – Harriet Beecher Stowe, al cărei roman, binecunoscuta Coliba unchiului Tom (1852), abordând viața african-americanilor sub sclavie conținea idei cu însemnătate universală, a fost parcurs cu nesaț de copilul Lenin și prețuit îndelung de acesta. Este, cu alte cuvinte, o invitație din partea autorului de a înțelege parte din formarea lui Lenin inclusiv, sau mai ales, prin prisma unor lecturi, începând cu cele specifice anilor copilăriei. Chestiune cu atât mai utilă cu cât exegeții lui Lenin și ai concepției sale politice s-au aplecat, atunci când au evaluat background-ul său cultural, de cele mai multe ori, doar asupra lecturilor din perioada adolescenței târzii și a vieții de adult. Bunoară, aceștia și-au concentrat îndeosebi atenția pe semnificația și influența asupra evoluției lui Lenin a operelor unor scriitori și teoreticieni ruși sau de limbă germană precum Nikolai G. Cernîșevski, Karl Marx, Gheorghi V. Plehanov (acesta s-a despărțit de bolșevici în 1903, alăturându-se menșevicilor) și Karl Kautsky (deși Kautsky a intrat într-o polemică cu bolșevicii, criticând violența revoluționară a revoluției bolșevice, dar mai ales faptul că aceștia, conduși de Lenin, puseseră bazele unei noi dictaturi, în locul vechiului regim țarist; Lenin însuși, la rândul său, l-a etichetat ca renegat pe Kautsky, în lucrarea sa intitulată sugestiv Revoluția proletară și renegatul Kautsky) fără îndoială determinanți în inițierea și formarea revoluționarului și omului politic Lenin. Dincolo de aceștia însă, influența exercitată asupra lui Lenin de H.B. Stowe (și de cea mai cunoscută lucrare a acesteia) poate fi avută în vedere, chiar dacă a survenit într-o etapă timpurie a existenței viitorului revoluționar bolșevic.

Revenind la lucrarea de față, aceasta păstrează structura firească a unei biografii, debutând cu informații și referiri privind nașterea, copilăria, adolescența și tinerețea lui Lenin. Preocuparea autorului pentru arborele genealogic al lui Lenin oferă prilejul conturării detaliate a familiilor Ulianov (din clasa de mijloc a societății din Astrahan) și Blank (bunicul dinspre tată al mamei lui Lenin, Moșko Blank, era un comerciant evreu), din care proveneau părinții viitorului revoluționar bolșevic. Copilăria lui Lenin în Simbirsk (din 1924 până în prezent, Ulianovsk) modest oraș de pe malul Volgăi în care familia Ulianov se mutase doar cu câteva luni înainte de nașterea lui Vladimir, este surprinsă cu abundență de detalii de R. Service, grație informațiilor provenind din manuscrise ale membrilor familiei, multă vreme indisponibile publicului, sau oricum filtrate de cenzura sovietică. Memoriile Annei, sora mai mare cu șase ani a lui Lenin, conturează tabloul unui copil foarte gălăgios și plângăcios, care a învățat să meargă târziu, despre care moașa ce asistase la naștere îi spusese mamei (preocupată ca nou născutul să nu fie un retardat mintal), că fie o să ajungă foarte inteligent, fie foarte prost. Mărturiile descriu un personaj aparent fără vreun hobby bine definit, spre deosebire de frații și surorile lui. Totuși, sugestiv ar putea fi faptul că în jocurile cu soldăței de hărtie în care se inițiase, alături de frații și surorile sale, Lenin alegea mai mereu tabăra Armatei unioniste a lui Abraham Lincoln, angrenată în lupta împotriva Sudului confederat (susținător al sclaviei), în timpul războiului civil american.

Referințele privind copilăria și adolescența includ și detalii nefericite din viața familiei, anume decesul tatălui său, Ilia, pe când Lenin avea doar 16 ani, dar mai ales execuția fratelui său mai mare, studentul Aleksandr Ulianov, care se alăturase unei facțiuni teroriste revoluționare ce plănuise asasinarea țarului Alexandru al III-lea. Aceste episoade, dar mai ales ultimul, anume execuția fratelui său Aleksandr, au lăsat urme adânci în sufletul adolescentului Vladimir Ulianov, accelerându-i și radicalizându-i convingerile. Aceleași episoade nefericite din adolescența lui Vladimir l-au făcut să se închidă în sine, căutând alinare în lectură, acolo unde unul din noii săi preferați devenea Ivan Turgheniev, exponent al realismului rus, în ale cărui cărți erau ipostaziați moșieri stupizi a căror imagine se potrivea, oarecum, punctului de vedere al lui Lenin privind societatea țaristă din epocă.

Alte secțiuni ale biografiei reflectă episoade cheie din cariera politică a lui Lenin, de la activitatea sa politică din exil la revenirea în Rusia, culminând cu accederea la putere ca urmare a revoluției, precum și etapele succesive ale acesteia, inclusiv abordările în plan economic precum adoptarea Noii Politici Economice (1921). Acest sistem de reforme contura practic un compromis cu economia de piață, prin care Lenin abandona viziunea utopică inițială, permițând existența unei economii mixte, în care pe lângă monopolul statului asupra industriei, băncilor și comerțului exterior, deveneau permise și elemente de proprietate privată, în sectoare restrânse, mai ales în agricultură. Nu mai puțin importante sunt referirile dedicate ultimilor ani ai existenței lui Lenin, mai ales distanțării de I.V. Stalin și a eșecului eforturilor lui Lenin de îndepărtare a acestuia din poziția de Secretar General (deșarte, întrucât Stalin controla deja aparatul de partid și de stat sovietic), toate survenite în condițiile în care starea de sănătate a lui Lenin se degrada vizibil, într-o asemenea măsură încât a suferit numeroase crize și o succesiune de atacuri cerebrale (în perioada 1922-1922), care îl incapacitaseră fizic, sucombând în ianuarie 1924.

Lucrarea reunește, de asemenea, numeroase fotografii și ilustrații, inclusiv caricaturi și facsimile relevante din etape diferite ale vieții lui Lenin. Totodată, inserarea de hărți conținând rutele călătoriilor externe ale lui Lenin, el însuși un veritabil globetrotter al începutului de secol al XX-lea, întregește tabloul biografic al viitorului revoluționar. Secțiunea finală, intitulată Lenin – Viața de apoi, include unele date sugestive cu privire la ecoul personalității lui Lenin în Rusia de azi, sondajele de opinie probând faptul că acesta rămâne, în ochii societății ruse, unul din cei mai populari conducători din istorie.

notă: text publicat în premieră în revista ROMÂNIA LITERARĂ. 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *