Răbdarea

Măsurile speciale – și cele din România – care au fost luate ca urmare a proporțiilor și implicațiilor crizei mondiale provoxate de epidemia de coronavirus i-au pus la grea încercare pe oameni.

Inclusiv capacitate de a îndura, răbdarea acestora.

Despre răbdare – mai precis despre nerăbdarea de a fi răbdător – au scris o carte, ”la două mâini”, acum câțiva ani, Dan C. Mihăilescu și Ciprian Măceșaru.

Un scurt pasaj din aceasta, pentru (re)deschiderea apetitului de o lectura sau, după caz, reciti:

,,Cu cât creşte viteza, cu atât creşte vidul lăuntric. Din cât eşti mai la zi şi mai departe de tradiţie, dintr-atât se amplifică dezrădăcinarea, dezorientarea, deznădejdea. Din cât te vrei mai socializat şi te consideri incapabil (sau oripilat) de singurătate, dintr-atât eşti mai pustiit, mai singur, copleşit de senzaţia de inutilitate: a ta, a celorlalţi, a lumii. Pe măsură ce te îngreunezi cu tot mai multe accesorii, fleacuri şi capricii, te îndepărtezi de simplitate, autenticitate şi puritate. Devii tot mai artificial, mai înstrăinat de sine, mai dezarticulat. Şi eşti tot mai departe de bucuriile fireşti, de naturaleţe, de împăcarea interioară.“ 

-Dan C. Mihăilescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *