MUSICA PURITAS DOMINICA (Edvard Grieg, Concert pentru pian nr. 2, partea II, Symphonic dance 2)

În mod cert Scandinavia nu se poate lăuda cu multe nume celebre în muzica clasică dar cele existente au depășit de mult fiordurile și munții peninsulei; cauzele unei relative micimi numerice nu sunt clare; în secolul XIX, în romantism circula o teorie (aplicată și  la noi de Costache Negruzzi în studiul Cântece populare a Moldaviei) conform căreia muzica popoarelor reflectă (atât folcloric cât și clasic apoi) condițiile climatice ale țării, astfel încât nordicii sunt mai lenți, meditativi, pe când meridionalii sunt dinamici, expansivi (noi am fi, după același Negruzzi, la mijloc datorită climei „mai stâmpărate”, ca să-l și cităm). Geniul însă depășește nu doar condițiile meteo; e cazul norvegianului Edvard Grieg, dintr-o familie cu origini scoțiene, fiul unui comerciant de pește. Deși îi era sortită o carieră preoțească, spre deosebire de Vivaldi nu a trebuit să se îmbolnăvească spre a ajunge compozitor, preferând studiile muzicale ab initio. Revenind la teoria menționată mai sus, nu putem să nu observăm un anume calm sublim incomparabil (influența folclorică este indiscutabilă la Grieg), mai ales în partea a doua a Concertului pentru pian numărul 2, prima și parțial a treia fiind sub semnul furtunii fiordurilor. Același calm nordic, dincolo de cuvinte în Dansul simfonic , 2.

Deci: partea a doua a Concertului, în interpretarea unui as al clapelor, Vladimir Ashkenazy, iar pentru doritori întreaga compoziție cu inconfundabila Kathia Buniatishvili. În fine Dansul simfonic cu peisaje norvegiene.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *